Firma lui Paraschivescu a falimentat pentru că patronul s-a ţinut mai mult de şpriţuri, fără a avea angajaţi competenţi care să-l poată suplini în activitate. A pierdut licitaţii, a executat lucrări de proastă calitate şi aşa s-a eliminat singur de pe piaţa construcţiilor. Societatea Firmvent, a lui Petrică Suceveanu, a ajuns în faliment din cauză că patronul n-a putut face faţă cerinţelor pieţei. Fiind depăşit intelectual în a înţelege mersul afacerilor într-o economie de piaţă, s-a înconjurat de, credea el, specialişti care să-l consilieze. L-au consiliat până l-au falimentat.
Despre societatea Magic, până acum vreo patru ani, se vorbea la superlativ. Mihai Balan, patronul, bine înfipt în PSD, a obţinut comenzi care l-au condus spre prosperitate. Dar a venit în fruntea judeţului, ca prefect, Alexandru Simionovici. I-a înlesnit preluarea lucrărilor de construcţie a noului tribunal, facilitate pentru care Balan i-a ridicat vila. Când Simionovici a clacat, prins fiind cu mita de pe urma buletinelor de vot tipărire la alegerile din 2000, Balan, cum se spune în vocabular neconvenţional, l-a dat în gât la procurorul Roman. Mai mult, chiar a revendicat vila construită pentru Simionovici, pe motiv că acesta nu i-a dat nici un leu pentru lucrarea executată. De luat, n-a reuşit Balan să-i ia lui Simionovici vila, dar altceva s-a întâmplat. Prin divulgarea la organele de anchetă a aranjamentului dintre el şi Simionovici, Balan şi-a pierdut orice brumă de încredere în tagma constructorilor. Se ştie că, în construcţii, atribuirea lucrărilor se face pe bază de comision. Balan n-a mai câştigat licitaţii importante, fiind exclus din branşă ca trădător.
Societatea Rotconi, cu patronul Pamfil Rotaru, s-a discreditat tot prin lucrări de proastă calitate şi depăşirea termenului de execuţie. Ascon, suspectată o perioadă că l-ar avea acţionar pe fostul prefect şi preşedinte PSD, Mihai Baltă, se zbate să reziste concurenţei. Numai că salariile mici oferite, gradul scăzut de modernizare a lucrărilor, îndoielile ce persistă asupra calităţii îi sunt piedici în calea succesului de impact. Mai puternic pe piaţă pare a fi Victor Mihalachi, cu societatea Victor Construct, care şi-a extins puternic afacerile. Mihalachi a câştigat cam tot ce se putea câştiga pe piaţa construcţiilor din Botoşani.
Însă şi afacerile sale sunt suspectate că n-ar avea o susţinere financiară solidă, că are un volum prea mare de credite bancare şi că lucrând cu preţuri sub costul real, va claca în curând. Preşedintele CJ-ului, Constantin Conţac, s-a exprimat prin primăvara acestui an că afacerile lui Mihalachi sunt umflate ca o gogoaşă. O înţepătură de ac şi totul s-a prăbuşit. Realitatea pare a-l contrazice pe Conţac. Mihalachi este patronul din construcţii cu cel mai înalt grad de tehnicizare, ceea ce îi permite realizarea unei productivităţi a muncii net superioară oricărei firme concurente.
Numărul redus de firme de construcţii şi credibilitatea lor şubredă face ca fondurile ce-au fost atrase în judeţ de către prefectul Roman, cu destinaţie de investiţii, să nu poată fi preluate de către firmele existente. Intenţia prefectului de a armoniza relaţiile concurente dintre aceste firme, de a elimina disensiunile dintre ele şi de a le implica în lucrările ce trebuie realizate urgent până la sfârşitul anului este de bun augur. Numai că această intenţie nu prea are şanse de reuşită. Duşmănia dintre firma Ascon şi Victor Construct, de exemplu, nu poate fi eliminată printr-o strângere de mână între cei care le conduc destinele. Este nevoie de o revigorare a mediului de afacere din construcţii, numai că acest lucru nu se poate realiza peste noapte.
Abundenţa de fonduri din acest sfârşit de an este o conjunctură. Ori, o firmă nu se înfiinţează pentru un an sau doi, ci pentru a rezista zeci de ani. Cine garantează că la anul firmele de construcţii se vor bucura de aceeaşi substanţială ofertă. Iată de ce trebuie pledat pentru încurajarea firmelor existente şi serioase ca să-şi dezvolte afacerea, să-şi consolideze poziţia pe piaţă, să acumuleze resursele financiare care să le permită modernizarea. Sub acest aspect, prefectul Roman a intuit bine cum trebuie procedat. Însă mai trebuie şi voinţa firmelor în cauză, ceea ce este mai greu de realizat, dar nu imposibil.