Hotărâţi, în interiorul partidului, s-o curme cu Guvernarea Tăriceanu din care nu s-au ales decât cu prejudicii de imagine, social-democraţii nu vor sub nici o formă să cedeze cu ceva din procentul propus pentru majorarea pensiilor. Precum pisica care a prins şoarecele, dar încă n-are poftă să-l mănânce şi se distrează dându-i speranţe de scăpare, lăsându-l din gheare, aşa şi PSD-ul, cu sânge rece, ca să nu-i spun ferocitate politică, se joacă cu Tăriceanu. Dacă poate să stoarcă de la guvernul condus de acesta majorarea pensiilor la procentul propus, respectiv 45% din salariul mediu brut pe economie, PSD-ul aproape că şi-a refăcut potenţial electoral. Că pensionarii au fost, şi mai sunt în mare parte, baza electorală a acestui partid.
Numai că solicitarea social-democraţilor este peste putinţa de realizare, efortul financiar care ar urma fi făcut urmând a depăşi toate resursele posibile de adunat. Dacă legea va fi votată, echilibrul bugetar se va prăbuşi, leul o va lua din nou razna, dobânzile bancare la credite se vor umfla imediat iar inflaţia va cuprinde, precum metastaza organismul uman, întreaga economie românească, prăbuşind-o. Asta ar însemna ca cei 17 ani de sacrificii să se ducă dracului, iar noi s-o luăm de la capăt. Eu cel puţin nu-mi doresc aşa ceva.
Ce este de făcut, totuşi, pentru că pensionarii au dreptate. Unele pensii sunt atât de mici că n-ajung nici pentru a plăti pâinea şi laptele necesare zilnic. Trebuie obligat Guvernul Tăriceanu să respecte legea de majorare a pensiilor, deja aflată în vigoare. Mai trebuie, printr-o ordonanţă de guvern emisă în regim de urgenţă ca aceste majorări să fie redimensionate, adică majorate cu ceva, pentru că avem resursele financiare care să permită o mică creştere peste cea prevăzută deja.
Dacă PSD-ul nu va accepta o diminuare a procentul propus la nivelul unuia posibil de realizat, fără a se afecta bunul mers al economiei, atunci Guvernul Tăriceanu trebuie să ia o decizie radicală sorţilor săi. Pentru că tot îi este hărăzită soarta la toamnă, adică PSD-ul va introduce o moţiune de cenzură în urma căreia va cădea, cel mai corect şi favorabil pentru PNL ar fi demisia întregului guvern. O demisie motivată pe imposibilitatea majorării pensiilor la nivelul solicitat de PSD, pentru că s-ar dezechilibra întreaga economie a ţării. Apoi, după demisie, ar trebui să insiste public ca preşedintele Băsescu să-l desemneze premier pe Mircea Geoană şi să formeze un guvern PSD. Odată PSD-ul ajuns la guvernare, acelaşi PNL, din opoziţie de acum, să-l someze să voteze legea de majorare a pensiilor în forma pe care o susţine în prezent. Dacă PNL-ul numai şi-a declara intenţia spre o asemenea decizie politică, sunt convins că PSD-ul ar da înapoi, ar deveni mai prudent.
Acest scenariu cu demisia Guvernului Tăriceanu, ar mai trebui completat cu o altă decizie politică a liberalilor. Să introducă în dezbaterile parlamentului un proiect de lege prin care pensiile privilegiate ale tuturor parlamentarilor să fie aduse la dimensiunile prevăzute de actuala lege în vigoare pentru muritorii de rând. Pentru că nu sunt mijloace financiare de majorare a pensiilor la nivelul cerinţelor reale, nici parlamentarii să nu se mai situeze deasupra legii, beneficiind de pensii privilegiate, în fond sfidător de ruşinoase la adresa celorlalţi pensionari ai ţării.
Venind cu un astfel de demers legislativ, PNL-ul ar pune în mare încurcătură nu numai PSD-ul, dar şi pe inepuizabilul reproducător de vorbe prezidenţiale, papagalul Emil Boc.
Din păcate, aceste două demersuri politice pe care PNL-ul le-ar putea specula în favoarea sa, nu vor avea loc. Este prea orbit de puterea deţinută, să mai poată raţiona la nivel de normalitate, ca o consecinţă a realităţilor politice cotidiene, este lipsit de bunul simţ şi respect faţă de naţiunea română.
Va muri la toamnă de două ori: prima de mâna PSD, a doua oară de cea a electoratului. Părerea mea!