Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Anunţuri
Editorial
Horoscop
Umor
Gastronomie
Pamflet
Remember
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
9704
De la 07 Ianuarie 2003
122869771
Editorial

Europa, venin, dar ia bine aminte!

  • Ioan Rotundu
  • 28 July 2010, 23:00
Lăsând deoparte certurile politice ce ne-au marcat să ne marchează istoria existenţei moderne, certuri cu care s-au obişnuit până şi oficialii europeni, să încercăm să inventariem cam cu ce vom contribui noi la viaţa din Uniunea Europeană, adică cu ce ne vom integra. Eu zic că ne vom integra cu ceea ce deja istoria a consemnat în arhivele sale, din timpurile când alţii au fost cei preocupaţi să ne semnaleze existenţa, pentru ca nu cumva să fim confundaţi, peste timp, cu alte popoare sau naţiuni.
Herodot, părintele istorie, ne-a făcut favoarea să ne menţioneze în opera sa, neştiind, la acea dată, că pentru noi înseamnă şi prima integrare în structuri extrastatale politice, militare sau economice. Herodot ne spune că regele persan Darius a lui Istape l-a căutat pe Dromichete chiar la el acasă, spre a-i propune o integrare în imperiul persan. Motivul integrării era unul economic. Acele grâne înalte, prin care s-a pierdut până şi trufaşa armată persană. Nu ne-am integrat, pentru că prea eram fărâmiţaţi între noi, nu atât geografic cât pe motive de orgolii ale puterii.
A venit rândul Imperiului Roman să ne integreze. Negocierile au durat ani întregi, dar i-a fost dat împăratului Traian să semneze pactul de integrare. Unilateral, că semnatarul din partea Daciei, cum se numea România în zorii ei antici, a preferat să protesteze în stil patriotic şi mioritic în acelaşi timp. Odată integraţi geografic în imperiul lor, romanii au încercat să ne integreze şi spiritual. Câteva sute de ani au tot încercat să ne bage pe gât cultura lor, dar spiritul nostru carpatic a rezistat cu stoicism, precum granitul din rărunchii munţilor. Trăgând linie şi adunând câştigul realizat de imperiu de pe urma integrării Daciei, împăratul Aurelian a constatat că ce-a adunat pe mere, a dat mai mult pe pere. Motiv s-o rupă de tot cu noi. Şi popoarele migratoare au voit să ne integreze.
Ne-au călcat în lung şi-n lat, au hălăduit printre noi şi-au descoperit că regiunea este mai mult decât atractivă, dar nu şi spiritul localnicilor, cu care n-au reuşit să intre în rezonanţă. S-au dus în lumea largă, să-i integreze pe alţii. Timp de câteva sute de ani ne-au integrat otomanii. Au adunat şi oi, şi vaci, şi fete frumoase şi aurul munţilor, verde sau galben, dar n-au reuşit să intre în sufletul nostru, în spiritul locului.
Pe la 1877, când am descoperit că uneori integrarea este şi folositoare nouă, ne-am aliat cu puternicii Occidentali şi ne-am dezintegrat din Imperiul Otoman. Odată ce-am prins gustul integrărilor, după războiul de Independenţă, ne-am tot integrat în fel de fel de alianţe militare, economice şi politice. Unii s-au bucurat de integrare noastră, alte ţări, precum Germania, au descoperit că atunci când ai de-a face cu românii, îi bine să sufli şi în iaurt, nu numai în borşul fierbinte .
După Cel de al Doilea Război Mondial, când lumea s-a împărţit între îngeri şi demoni, noi am fost lăsaţi pradă demonizării. Greşită socoteală pentru cei ce-au rămas cu îngerii. Când tocmai viaţa printre demonii Tratatului de la Varşovia se armonizase, spiritul românesc, întruchipat în Ceauşescu, le-a dat o lecţie de istorie, aruncând cu agheasmă peste Praga anului 1968. Până şi tartorii de la Moscova s-au cutremurat de gestul României. Iar gestul nostru a fost că porţile raiului occidental s-au deschis larg, deşi nimeni nu încerca să le treacă pragul, decât câte un sinucigaş pe ici, pe acolo.
În decembrie 1989 spiritul locului s-a burzuluit din nou. Integrarea în Tratatul de Varşovia nu mai era interesantă, altele fiindu-ne poftele. Europa mare ne ademenea, ne îmbia, ne aştepta. Pentru că Ceauşescu n-avea spiritul lui Decebal, ca buni creştini ce suntem, în chiar pragul celei mai mari sărbători creştine, Naşterea Domnului Iisus Hristos, ne-am linşat conducătorul. N-a fost Ceauşescu primul conducător linşat de români, şi sper că nu va i nici ultimul, că ar fi ceva potrivnic spiritului nostru.
Am intrat în NATO, peste câteva zile vom fi şi în Uniunea Europeană. Geografic, economic, militar, politic noi am fost tot timpul în Europa. Ei nu ne-au văzut. Acum, că au dat cu ochii de noi, şi-au deschis braţele să ne primească la sânul lor. E bine! E bine, pentru noi. Pentru ei s-ar putea să fie rău. Românii, prin istoria lor, s-au integrat în stânga şi-n dreapta, dar numai geografic, politic, militar, economic nu însă şi spiritual. Integrarea spirituală a românilor este ceva imposibil de realizat. Între geografia locului şi spiritul nostru s-a creat o comuniune indestructibilă.
Stau mărturie cele două mii de ani, cum ne place să stabilim dimensiunea în timp a istoriei noastre. Sunt mari şanse ca integrarea noastră în UE să se fi făcut la spartul târgului. Nici o problemă. Spiritual noi n-am plecat nicăieri şi nu vom pleca vreodată altundeva. Ne-am plimbat şi vom continua să ne plimbăm peste tot în lume, dar fizic. Spiritual vom rămâne tot în România. Este favoarea ce ne-a făcut-o Dumnezeu, însă noi nu i-am descifrat, deocamdată, sensul. Aşadar, vom intra în EU cu de toate, în afară de spirit. Iată de ce cred că un avertisment nu le strică celor din UE: Europa, venim, dar ia bine aminte!
JD 15.12.2006 – format electronic

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Horoscop
Program Tv SOMAX, joi, 29 iulie
Clanul mafiot din zona Stânca - Costeşti
Bancul zilei: Femeia, vameşul şi viclenia popească
Ghidul grătarului perfect
Atenţie la fermoarul prohabului!
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog