Ajutorul, chiar dacă nu acoperă integral cheltuielile de înmormântare, este totuşi destul de semnificativ şi uşurează substanţial povara financiară a celor care au obligaţia de familie să-l înmormânteze pe decedat.
O asemenea sumă de bani a atras imediat atenţia firmelor de servicii funerare. Aşa au apărut firme care îndată ce află de decesul unei persoane pensionare, iau legătura cu familia şi vin cu propunerea că se ocupă ei de o anumită parte a înmormântării dacă li se cedează ajutorul de înmormântare ce urmează a fi eliberat de către Casa de Pensii. S-a ajuns chiar la o concurenţă serioasă între firmele de servicii funerare ca să pună mâna pe ajutorul de înmormântare. Aflaţi pe firul evenimentelor, preoţii n-au stat pasivi la ospăţul cioclilor şi au început să-şi tragă partea.
La început între ciocli şi preoţi s-a creat o relaţie de colaborare, preotul fiind primul înştiinţat de deces dacă nu cumva i-a dat decedatului ultima împărtăşanie. Aşa că între preoţi şi ciocli a intervenit o relaţie de colaborare. Preotul recomandă familiei decedatului firma de servicii funerare iar firma plăteşte preotului un comision de participare la afacere.
Lăcomia preoţilor este proverbială şi la tezaurul înţelepciunii noastre populare s-au adăugat proverbe precum are mână de popă, popa ce dă cu o mână ia cu două înapoi, lacom precum un popă. Aşa se face că unii preoţi nu s-au mulţumit cu comisionul primit de la ciocli ci şi-au propus să-şi tragă parte cât mai mare din ajutorul de înmormântare.
În momentul de faţă avem prin judeţ preoţi care impun familiei decedatului ca plata slujbei de înmormântare să fie jumătate din ajutorul de înmormântare primit, uşor negociabil spre 800 de lei. Scriam cu ceva timp în urmă că preotul de la Gorbăneşti, ce-şi ridică mândră vilă în cartierul Parcul Tineretului din Botoşani, face înmormântări pe datorie sau cu plata în rate, notând datornicul pe un caiet. Bineînţeles că prestând serviciile de înmormântare pe datorie, preotul practică un tarif majorat, ca să-şi scoată pârleala, direct spus aplică o dobândă aşa cum fac şi patronii de magazine de la sate care vând marfă pe datorie.
Prietenii mei, preoţii din tona Darabanilor, în frunte cu protopopul Constantin Pânzaru n-au ratat ocazia de a se înfrupta din ajutorul de înmormântare într-o proporţie cât mai mare. Dacă protopopul are şi un magazin de servicii funerare, asigurând sicrie import Ucraina care abia rezistă până la groapă, dar la care aplică un adaos de 300%, coroane şi alte obiecte funerare, preotul de la Bajura, Virgil Buhăianu, de curând aflat în negocieri de recăsătorie, continuă să înmormânteze cu plata în rate.
Nu la fel mai procedează şi colegul său de la parohia Teioasa, preotul Nicodin Nichita, care i-a anunţat pe enoriaşi că începând din această lună costul unei înmormântări este de 800 lei. La nemulţumirea enoriaşilor, preotul le-a replicat că ar fi putut să le ceară jumătate din ajutorul de înmormântare dar el este milos şi le ia numai 800 de lei din cele 2000 lei cât primesc urmaşii de la Casa de Pensii.
Datorită acestor hiene care atacă în haită ajutorul de înmormântare primit de urmaşii celor decedaţi, înmormântarea a ajuns o adevărată povară pentru supravieţuitori. Dacă de la ciocli nu avem a ne aştepta la nici un sentiment creştinesc de milă, de la preoţii plătiţi din bugetul public pentru serviciile bisericeşti ar trebui să avem înţelegere şi compasiune dar ei dau dovadă de o lăcomie fără margine.
Se plâng preoţii că mulţi creştini se duc spre culte, fiind racolaţi de către conducătorii acestora. Mi se pare firesc ca omul să se ducă spre cel care îl înţelege la bine şi la rău, fiindu-i alături. Nu creştinii se pocăiesc că simt nevoia sufletească s-o facă, ci preoţii îi obligă să recurgă la acest gest de sacrificiu moral. Părerea mea!