În primul rând că premiul anunţat, de un milion de lei, era prea puţin tentant faţă de premiile pe care le oferă Loto România prin sistemul său de jocuri de noroc. Apoi, condiţiile de participare şi încasare a premiilor au fost de la bun început excesiv de birocratizate, în măsură să descurajeze participarea la joc şi nu să o încurajeze. Omologarea câştigurilor într-un interval de 30 de zile şi modalitatea de depunere a bonului fiscal iarăşi este o operaţiune complicată, neavându-se în vedere că nu sunt condiţii similare de acces la joc pentru consumatorii din mediul rural la fel cu a celor din mediul urban.
Intervalul de timp de verificare a legalităţii bondurilor depuse la omologare şi plata efectivă, de 60 de zile, este iar un interval de timp extrem de lung ceea ce va descuraja pe mulţi să mai participe la a doua tombolă, plictisiţi să aştepte încasarea unui premiu care, iată, la prima tombolă se anunţă a fi în jurul a 100 lei, fiind deja înscrişi peste 9.000 de câştigători.
Pentru a încasa o sumă de 100 lei trebuie depus un efort care nu se justifică sub eficienţa timpului şi chiar a costului. Fiscul va plăti premiile prin cont bancar. Cei care nu au un cont deschis la o bancă va trebui să-l deschidă. Iar deschiderea unui cont bancar costă destul de mult dar datorită comisioanelor şi mai ales îa timpului consumat, aşa că mulţi câştigători nu-şi vor ridica premiul tocmai datorită sistemului complicat de plată.
Prin legea de organizare, Fiscul n-a precizat în clar că premiul câştigat nu poate fi supus reţinerilor în contul datoriilor fiscale. Există vehiculată intenţia Fiscului ca premianţii, ca să poată ridica premiul, trebuie să fie cu plata impozitelor şi taxelor la zi altfel premiul va fi încasat în contul datoriilor.
Sunt convins că, dacă în urma evidentelor inconveniente de organizare şi desfăşurare a primei tombolei nu vor fi eliminate, la următoarea tombolă interesul românilor va scădea substanţial. Eu suspectez că la această tragere s-a urmărit în mod special ca ă intre în joc bonurile fiscale cu o sumă mică pentru a putea participa cât mai mulţi la joc. Dacă, spre exemplu, intervalul seriei de joc era de o valoare a bonului fiscal cuprinsă între 100 110 lei iar ziua de eliberare a bonului una de duminică, numărul câştigătorilor era mult mai mic iar premiul nominal mult mai mare, ceea ce ar fi făcut jocul mult mai atractiv.
Nu se cunoaşte încă cu cât au crescut încasările din TVA pe seama organizării Tombolei fiscale, dar mult mai stimulativ şi lipsit de birocraţie ar fi ca Fiscul, la sfârşitul unei anumite perioade de timp, pe baza bonurilor fiscale pe care persoana le prezintă, să i se restituie o anumită parte din TVA.
Aşa funcţionează sistemul în multe alte ţări şi a dat rezultate spectaculoase. Sistemului cu Tombola fiscală nu-i dau multe zile de existenţă pentru că, oricât de sărac ar fi, românul nu se omoară după bani puţini. Părerea mea!