Oameni ai nimănui

Ţăranii au ajuns oamenii nimănui. Oropsiţi prin politica guvernamentală, pe motiv că trebuie să ne aliniem la cerinţele agriculturii europene, ei nu mai au nici un sprijin, nici un reazem, se simt părăsiţi, abandonaţi. Iarna se va aşeza în curând, întrerupând orice fel de lucrări agricole. Deşi este un non-sens să afirm că va întrerupe ceea ce nici nu se desfăşoară. Pentru că prin judeţ nu se mai desfăşoară nici un fel de lucrări agricole, precum arături de toamnă sau însămânţări. Ţăranii stau prin barurile satelor şi înjură guvernul, pe politicieni, pe primarul comunei sau îşi descarcă nervii pe „capra vecinului”. Nici ei nu mai ştiu cum trebuie să procedeze, pentru că nimeni nu le spune nimic.
Puţina sfeclă de zahăr cultivată stă adunată în grămezi la margine de şosea, în aşteptarea predării. Cui s-o predea? Fabrica de la Paşcani sau cea de la Roman nu mai stimulează demult această cultură. Ţăranii se scarpină în cap şi spun că la iarnă vor bea ceai îndulcit cu zahăr comunitar. Animalele au început să intre în perioada de stabulaţie. Furajele adunate astă vară sunt puţine şi sărace în substanţe nutritive. Toată vara au muls oile, vacile, caprele aşteptând ca statul să le dea subvenţiile promise măcar spre toamnă.
Toată vara, Guvernul Tăriceanu n-a făcut nimic pentru ei. Până şi cei din Comunitatea Europeană s-au sesizat că în România, în agricultură, treburile s-au blocat, nu se mişcă nimic. Au trecut la ameninţări, iar de gura lor Guvernul Tăriceanu încearcă să-i ameţească de cap cu fel de fel de date statistice, cu programe ce au viabilitate doar pe hârtie, cu rapoarte ce n-au nimic comun cu realitatea.
Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură este o instituţie birocratizată, anchilozată în vrafuri de dosare, incapabilă să reacţioneze cu eficienţă şi să dea drumul la plăţi către ţărani. Cei 50 de euro promişi pentru fiecare hectar agricol nu s-au achitat. Cei din Comunitatea Europeană s-au trezit că în România, potrivit datelor furnizate de guvern, sunt cu un milion de hectare teren arabil mai mult decât au cartografiat ei din satelit. Au blocat fondurile destinate agriculturii din România şi aşteaptă clarificarea situaţiei. Potrivit mentalităţii noastre, guvernul a crezut că-i poate prosti pe cei din Comunitate şi le va lua ceva mai mulţi bani.
Consecinţa a fost şi este una gravă. Banii n-au ajuns la ţărani, iar lucrările agricole de toamnă, vizibile pe ici pe acolo, lipsesc cu desăvârşire. Nici măcar subvenţii agricole de la bugetul ţării n-au fost plătite conform celor anunţate de Tăriceanu, cu mult tam-tam, promisiuni reluate acum şi pe afişele campaniei electorale pentru europarlamentare.
La bovine s-a promis o subvenţie de 400 lei/cap de animal şi s-a plătit doar 250 lei. La oi, subvenţiile se plătesc numai dacă ţăranul are peste 50 de capete. Subvenţiile la lapte sunt de râs, dar şi de plâns. Se acordă 0,30 lei/ litru. Dar ca să obţii subvenţia trebuie să faci cel puţin două analize lunare, care costă 80 lei. Două drumuri la APIA Botoşani ca să depui dosarul costă, în medie 10 lei. Mai trebuie o adeverinţă de la primărie cum că eşti înregistrat cu animalele, care costă 6 lei. Certificatul fiscal este cerut şi el, şi costă 8 lei. Însumate toate aceste cheltuieli fac 104 lei. Dacă ai o vacă şi ai predat într-o lună 300 litri lapte, vei primi subvenţie 90 lei, adică te vei alege cu o pierdere de 14 lei. Motiv pentru mulţi ţărani să renunţe la a mai cere subvenţia. Aşa privite lucrurile, nu mai poţi condamna ţăranii că stau toată ziua prin baruri şi au abandonat munca la câmp, la fermă sau pe lângă casă.
Îmi spunea Cricleviţ, liberal din Vlăsâneşti, că satele sunt îmbătrânite, iar peste vreo zece ani nu vor mai fi animale prin curţile oamenilor. Cei bătrâni mor, cei tineri şi-au luat lumea-n cap, muncind prin Cipru, Grecia, Italia sau Spania.
Nu pot să nu remarc că Guvernul Tăriceanu a reuşit performanţa de a-l aduce pe ţăranul român să-i fie lehamite de prima îndeletnicire, după ce animalul patruped ridicat în două picioare s-a autodefinit om. La tot acest talmeş-balmeş, desertul este circul oferit de clasa politică, de preşedinte, de premier. Părerea mea!