Doar un grup restrâns, de la vârf, au ştiut de existenţa lor, deşi au ocupat în partid funcţii de vicepreşedinte. Dacă este să dau crezare celor ce mi s-au spus, atunci motivaţia celor trei de a părăsit PDS-ul în favoarea PNL-ului ar avea nişte explicaţii nu tocmai morale şi cu nimic legate de doctrina politică, ca şi crez personal.
Constantin Luşneac, chiar dacă are o gândire cazonă, de fost ofiţer în Armata Română, din punct de vedere politic putem spune că-i la braţ cu Moş Teacă, eroul buclucaş creat de Bacalbaşa. Cum aşa? veţi întreba dumneavoastră. Luşneac a fost mai întâi cadru de nădejde al PSD. În perioada când prefect era pesedistul Costică Macaleţi, Guvernul a aprobat înfiinţarea comunei Cândeşti, prin desprinderea din comuna Mihăileni. Aşa s-a împlinit dezideratul lui Octav Cozmâncă de a avea comuna sa de baştină, cum era şi pe vremea când s-a născut.
Macaleţi l-a numit pe Luşneac primar interimar al proaspetei comune. La primele alegeri, localnicii, mulţi ucraineni de etnie, l-au trimis pe Luşneac la plimbare. Supărat că localnicii nu l-au vrut primar, iar PSD-ul a pierdut în urma alegerilor din 2004 privilegiul puterii, militărosul Luşneac a lăsat baltă PSD-ul şi a trecut la PD.
La democraţi a tot aşteptat să i se ofere ceva, cât de cât aducător de prosperitate, dar nu s-a ales cu nimic.
Având şi o societate profilată pe deratizări, iar spitalele fiind vaca de muls a PNL-ului, Luşneac a luat decizia de a părăsi şi PD-ul, numai să intre în graţiile lui Câmpanu şi Oprişanu şi să prindă şi el o bucăţică de cărniţă pentru societatea sa. Sunt şi voci care susţin că Luşneac a fost în armată ofiţer de contrainformaţii, profesie ce se potriveşte cu cea practicată de Câmpanu în perioada de studenţie, când a fost înregistrat în dosarele Securităţii cu indicativul de Sergiu. Nu trebuie să excludem această afirmaţie, pentru că ea este compatibilă cu trecutul celor doi.
Mai interesant pare traseul lui Verginel Vacariu, directorul şcolii din Coşula. Ca inginer agronom, Vacariu şi-a continuat cariera politică începută în PCR prin a activa în PDSR. A fost chiar ales consilier judeţean. Nu s-a mai regăsit în PDSR şi s-a mutat cu bagajele la PUNR. Când PUNR-ul a fost absorbit de către PD, Vacariu a devenit vicepreşedintele acestui partid.
Supărarea s-a pe PD a venit de la faptul că deşi a insistat să fie sprijinit în a fi numit inspectorul general al IŞJ Botoşani, nu s-a bucurat de susţinere. Preşedintele PD, deputatul Radu Drăguş, zice că nici n-avea cum să-l susţină, el neavând studiile adecvate. I s-a aprobat echivalarea studiilor de agronom cu posibilitatea de a preda la catedră, dar nu şi de a fi inspector sau inspector general în învăţământ. Dacă aşa stau treburile, nici Câmpanu nu va putea să-l pricopsească cu o astfel de funcţie. Se mai încalcă legea, dar nici chiar aşa!
Dorin Botnar chiar că n-a reuşit să se facă vizibil în PD. Nici preşedintele Drăguş nu ştie prea multe despre el. Doar că lucrează la Spitalul judeţean Botoşani. Botnar a trecut la PNL, în speranţa că v-a ajunge directorul spitalului din Săveni. Numai că spre acelaşi post priveşte şi Luşneac, dacă nu-i iese ceva mai bănos pentru societatea de deratizări ce-o patronează.
Iată, dar, că deputatul liberal preşedinte al PNL n-are a se lăuda că partidul său a început să fie asaltat de personalităţi, care mor după doctrina liberală. Este vorba de oportunism politic, de răsplată prin funcţii. În locul celor trei, m-aş fi dus la PNG-ul lui Becali, numai la PNL nu. Mai ales că au luat această decizie tocmai în zilele când tot românul l-a privit pe liberalul Remeş cum ia mită euro, caltaboşi, palincă şi ce i-o mai fi trebuind omului în casă. Cred că trecerea lor la PNL va fi şi capătul carierei lor politice, dacă au avut-o vreodată. Părerea mea!
JD 15.10.2007