Pe strada Marchian, părculeţul din vecinătatea Casei sindicatelor este reamenajat cu pavele şi ronduri unde probabil că în locul tradiţionalelor covoare de flori vom vedea acelaşi peisaj selenar cu bucăţile de stâncă aduse pe grămezi de euro de către o firmă agreată de Portariuc.
Şi pe strada Ştefan Luchian s-a asfaltat segmentul aflat în lucru de doi ani dar nu şi trotuarele cuprinse în secţiunea str. Octav Onicescu până în vecinătatea barului Casablanca.
Şi părculeţul din spatele sediului PSD este reabilitat. Nu s-a umblat la rondurile cu nisip şi stânci ci se refac aleile. Chiar dacă liderii PSD par să-l fi părăsit pe Portariuc, acesta a considerat că este de datoria sa de ultim mohican al PSD la Primăria Botoşani ca spaţiul verde din jurul sediului partidului să fie ferchezuit niţel.
Pe segmentul Căii Naţionale, zona centrală, s-au săpat spaţiile verzi dintre trotuare şi bordura străzii urmând probabil a se semăna iarbă ca în anii anteriori, covoarele multicolore de panseluţe din vremurile primarului Flutur şi care înfrumuseţau oraşul nu sunt agreate de Portariuc pentru că nu se potrivesc cu starea sufletului său.
Pământul pe care-l scurmă acum Portariuc în zona centrală a Botoşaniului nu va fi suficient să-i acopere incompetenţa celor 4 ani de mandat. Nu toţi botoşănenii au carnet de membru PSD ca să tacă şi să înghită incompetenţa şi prostia care ne-au mâncat 4 ani din viaţa de botoşănean.
Portariuc să facă bine şi acum la sfârşit de mandat să treacă la pas prin cartierele mărginaşe ale municipiului să vadă cu proprii ochi, să audă cu propriile urechi, ce-a făcut pentru aceşti locuitori şi ce părere au ei despre persoana sa.
Ziua de 23 aprilie când îl vom sărbători pe Sf. Gheorghe, patronul oraşului, bate la uşă. Probabil că Portariuc va încerca să se folosească de prilej pentru a mai capitaliza ceva voturi pe bază de sarmale şi un pahar cu vin. Botoşănenii abonaţi la astfel de pomeni publice se vor înghesui din nou, se vor îmbrânci şi înjura, dar până în ziua votării din 5 iunie aburii paharului cu vin şi râgâitul de la sarmale vor fi uitaţi. Adevărul poate fi mistificat, falsificat dar nu pentru totdeauna. El iese la iveală exact când nu te aştepţi.
Ce face acum Ovidiu Portariuc seamănă cu ultima zvâcnire a muribundului înainte de a-şi da sufletul. Sunt prea mulţi botoşănenii care-i poartă sâmbetele ca să nu-şi dea obştescul sfârşitul în seara din 5 iunie. Părerea mea!