În aceste zile, frământate din punct de vedere politic, când Ciuştea şi clica sa s-au oploşit sub corlata stânei lui Becali, gazul pe foc l-a turnat bădia Costică, în calitate de preşedinte PSD. Dumnealui a declarat că a reuşit să-şi mărească numărul de consilieri judeţeni credincioşi sieşi cu ceva noi achiziţii, unele chiar din curtea Alianţei DA. Măi, să fie!, au zis unele voci politice, ce prost părăseşte puterea pentru a se alătura opoziţiei? M-am tot gândit cine poate fi prostul, dar n-am avut şanse să-l descopăr. N-am avut şansă pentru că m-am concentrat la a căuta un prost, fără să-mi dau seama că la mijloc poate fi vorba şi de o proastă. Proastă, adică neorientată în decizia politică şi nu cumva să se înţeleagă că intelectual.
Cineva mi-a şoptit numele Elenei Condrei, liberala ce s-a vrut şefă la Cultură, ca recompensă că a fost, în alegeri, Alături de Alianţa DA. N-am prea dat crezare zvonului, dar am încercat să obţin o confirmare. O sursă din PNL mi-a spus că Elena Condrei este singurul consilier judeţean care n-a semnat declaraţia cum că, potrivit noii legi privind stoparea migrării de la un partid la altul, n-a părăsit şi nu va părăsi partidul. Nesemnarea declaraţiei de către Condrei dă tărie spuselor lui Conţac, cum că în PSD au venit consilieri chiar din sânul partidelor aflate la putere. Dar să vedem cine este această madamă Condrei, de stârneşte atâtea patimi politice.
Blondă este, dar în rest nu seamănă cu nimic celeilalte Elene, de rang prezidenţial şi naţional, Udrea. Înainte de 1989 a muncit cot la cot, la ziarul Clopotul, alături de Val Guraliu şi Traian Apetrei, doi condeieri care au avut curajul public să declare că au fost ciripitori. Ea n-a declarat nimic, dar de ciripit tot a ciripit la urechea răposatului Gheorghe Jablă, şeful politic al Culturii botoşănene. Poate o fi ciripit şi la urechea unora cu ochi albaştri, dacă avem în vedere că soţul său a lucrat la OJT, ca şi ghid, loc unde, prin natura muncii, tot ce sufla ca angajat era şi ciripitor. Sper să aflăm în curând, când se va verifica lista ciripitorilor din presă. Ca reporter la Clopotul, Condrei s-a ocupat de cultura zootehnică promovată prin grajdurile CAP-urilor. Un articol scris în acele vremuri ne arată cât de harnică era reportera, care se scula înaintea îngrijitorilor şi mulgătorilor. Îi aştepta pe aceştia la coada vacii, să vadă cu ochii săi producţia obţinută şi raportată. După care conchidea ferm că din cauza leneviei şi a furturilor din avutul cooperatist, planul la producţia de lapte era sabotat sistematic, cerând responsabililor PCR să i-a măsuri hotărâte cu sabotorii. Iată de ce ar fi interesant de aflat şi ce scria prin rapoartele speciale.
După 1990 s-a ocupat de presa liberă, înfiinţând periodicul Foto reporter. L-a falimentat, a pus umărul la falimentul Clopotului, şi-a tras Gazeta de Botoşani, a falimentat-o, şi-a falimentat şi editura Geea şi
Ei, aici vine partea interesantă. În perioada cât a fost Caramitru ministrul Culturii, Lenuţa s-a rostuit cu un program bazat pe finanţare nerambursabilă. Se spune că partea sa a fost de vreo 800 milioane lei, o movilă de bani la acea vreme. Descoperită de către un inspector de la ministerul Culturii că s-a înfruptat din banul public, Lenuţa s-a învârtit şi a scăpat basma curată. Numai că tărăşenia a ajuns la urechea Jurnalului, care n-a iertat-o. Ne-a chemat în judecată, cică să-i spălăm onoarea ce i-am terfelit-o. Mare prostie a făcut, pentru că a pierdut procesul (D. 9900/2003) şi a trebuit să plătească şi cheltuieli de judecată. Mai mult, din depoziţiile unor martori a reieşit că, descoperită de către inspectoarea ministerială cu paguba produsă, Lenuţa a încercat să-o mituie, în camera de la Hotelul Maria, unde era cazată.
Ce-a fost şi ce n-a fost nu ne-am mai interesat, dar dosarul a murit din faşă. Zic unii că, prin plecarea sa la PSD, va ajuta la redeschiderea dosarului, în numele dreptăţii pierdute. După alegerile din anul 2004, dorinţa lui Condrei a fost să fie numită şefa Culturii botoşănene. Să mulţumim acelor politicieni oneşti din PNL care au ajuns la concluzia că nu Condrei este ce-a nimerită pentru postul respectiv. Dacă este adevărat că ea a trecut la PSD, atunci să-i înţelegem gestul. S-a dus acolo unde-i este locul, mai ales că PSD-ul a renunţat la culoarea albastră, revenind la cea roşie, după care membrii partidului au tânjit îndeajuns. Ce-aţi zice să închei acest editorial într-o notă veselă, în ritm de cânt patriotic:
Strâng rânduri, rânduri pesedii,
Sub steagul roşu-n vânt desfăşurat,
Se-adună iarăşi stol mişeii;
Mai au un os de devorat.