Aşadar, fiind cu certificat albit de CNSAS, acel comentator care m-a acuzat de turnătorie, şi a cărui nume îl cunosc, n-a făcut decât să-mi întărească vechea convingere că parveniţii social inculţi sunt şi cei mai periculoşi pentru societate. Revenind la comentariile exprimate pe seama deconspirării deputatului liberal Liviu Câmpanu ca delator, este interesant de făcut câteva observaţii. În primul rând, comentatorii s-au împărţit în două mari tabere: apărători şi acuzatori.
Apărătorii s-au arătat toleranţi, concesivi, invocând prezumţia de nevinovăţie. În opinia mea, prezumţia de nevinovăţie nu poate opera în cazurile turnătorilor. Prezumţia de nevinovăţie este un principiu juridic de ordin democratic care operează în sfera penalului, este un drept juridic al persoanei care nu ne permite s-o considerăm vinovată de o faptă de ordin penal până ce nu este condamnată definitiv printr-o hotărâre judecătorească. Turnătorii Securităţii de ieri, deconspiraţi azi, nu sunt pasibili de pedepse penale pentru faptele lor. Acest lucru se poate întâmpla numai dacă, acceptând candidaturi publice, ar declarat în fals, la depunerea dosarului de candidat, că n-a prestat servicii de natura poliţiei politice. Iar răspunderea penală intervine pentru falsul comis, nu pentru delaţiunile făcute la vremea respectivă.
Cea de-a doua categorie a comentatorilor, erijaţi în acuzatori, au cerut ca turnătorii să răspundă pentru faptele lor. Este vorba de o răspundere de ordin moral, la care achiesez din toată convingerea. Epurarea morală a societăţii nu se poate face cu jumătăţi de măsură. Să conştientizăm faptul că tocmai aceşti turnători, după 1989, au ocupat funcţii cheie în politică, economie, administraţie şi au blocat reformele socio-economice atât de necesare ţării şi naţiunii române. Aceşti turnători, care şi-au ascuns conştient faptele reprobabile, s-au îmbogăţit pe seama averii rămase de la regimul comunist, avere care de fapt se cuvenea împărţită poporului. Câteva mii de fripturişti au acumulat în mâinile lor averi colosale. Numele cele mai reprezentative figurează în cartea cu cei mai bogaţi cetăţeni români.
Dacă acceptăm acum compromisuri, iertând deconspiraţilor răspunderea morală pentru ce-au făcut, nu vom schimba cu nimic mentalitatea păguboasă nouă, de a ierta şi tolera pe seama nefericii copiilor noştri. Observaţi cum abia acum ies la iveală cazurile de şantaj asupra politicului, practicate de serviciile speciale. Acum ne putem explica de ce în Parlament s-au votat anumite legi vizibil defavorabile cetăţeanului de rând, dar vizibil favorizante unui grup restrâns de puternici ai zilei. Să ne amintim de perioada de după 1989, când cei mai vehemenţi contestatari ai comunismului se aflau în opoziţie. Erau tocmai cei mai înrăiţi comunişti, turnători la Securitate, mascându-şi blana de lup sub cea a democraţiei.
Să ne amintim de vehemenţii de la Ţărănişti, de la Liberalii lui Radu Câmpanu, de la PSDR-ul lui Cunescu. Acum se ştie, erau cu toţii foşti colaboratori ai Securităţii. Aduc în actualitate cazul liberalului Dan Amedeo Lărărescu, cel mai înverşunat luptător anticomunist după 1989. Când l-a călcat pe nervi pe preşedintele Iliescu, i s-a dat la iveală dosarul de turnător. L-a compromis definitiv, chiar şi dincolo de mormânt.
Nu plângând de milă turnătorilor vom îndrepta lucrurile în societatea românească. Nimeni nu le vrea capul. Dar atât timp cât vreme de 16 ani n-au catadixit să declare public că au fost recrutaţi informatori de vechea Securitate, au declarat în fals că n-au făcut poliţie politică deşi realitatea era contrarie, aceste persoane nu mai trebuie tolerate în funcţiile publice ocupate. A sosit vremea să se retragă în funcţii mai modeste, conform profesiei de bază, şi să cugete la moralitatea faptelor comise. Iar noi să conştientizăm că nu ne este permis să fim toleranţi şi iertători pe seama viitorului copiilor noştri, încurajând fapte de o imoralitate inimaginabilă. Părerea mea!