Aşa se explică situaţia în care am ajuns, aceea de ni se furniza cea mai scumpă căldură din ţară. Desigur, acordarea şi de această dată a subvenţiei, ne mai uşurează sufletul şi ne ajută să privim viaţa mai în roz. Tocmai la aceste subvenţii vreau să mă refer. Primăria Botoşani contribuie la subvenţie cu zece procente, banii fiind alocaţi din bugetul local. Aceste zece procente reprezintă cam 40 de miliarde lei vechi. Dacă avem în vedere că bugetul anual al primăriei este de 200 miliarde lei vechi, constatăm că 25% din acesta se duce pe subvenţia la căldură, în loc să-i folosim pentru refacerea infrastructurii sau construcţia de locuinţe sociale. Fără doar şi poate că avem în municipiu familii sărace, la care subvenţia este gura de oxigen necesară supravieţuirii.
Dar pe lângă aceste familii s-au lipit şi altele, cu tupeu. Metodologia de înregistrare şi acordare a subvenţiei termice a fost mult simplificată, avându-se în vedere că orice formă de birocraţia ar fi pus pe drumuri zeci de mii de beneficiari. Profitând de metodologia simplificată, anumite categorii sociale, bine situate material, n-au ratat ocazia de a profita. De unde şi o serie de nemulţumiri, venite din partea celor care nu-şi pot explica cum de vecinul de la patru, patron, beneficiază de subvenţie la căldură. Sunt mulţi întreprinzători care n-au calitatea de angajat la propria firmă. Neavând venituri salariale, în mod automat se încadrează în situaţia de a beneficia de subvenţie. Cu maşină de lux trasă la scara blocului, cu ghiul de aur pe mână, cu soţia îmbrăcată după ultimul strigăt al modei, respectivul patron a depus cerere la asociaţia de proprietari şi va primi subvenţie ca orice altă familie săracă cu adevărat.
Sunt şi acei locatari de la bloc plecaţi la muncă în diferite ţări Occidentale. Veniturilor lor lunare se numără în zeci de milioane, dar nu sunt contabilizate nicăieri în ţară, la modul oficial. Cu apartamentul căptuşit pentru a reduce pierderile de căldură, cu geamuri termopane, soţia şi copiii celui rămas în ţară beneficiază de subvenţie. Primeşte, că oficial nu are venituri care să-i fie luate în calcul. Mai există o categorie socială, cu ceva particularităţi. Este vorba de familiile de ţigani, care toată vara s-au vânturat prin Europa şi care, înzorzonaţi cu lanţuri grele de aur şi bijuterii, haine din piele şi cu faţa plesnind de sănătate, beneficiază de subvenţie ca şi oricare altă familie de români ce se speteşte muncind pentru salarul minim pe economie.
Să nu credeţi că aceste familii, enumerate aici, sunt puţine. Nu, ele sunt de ordinul sutelor, poate chiar mai mult, iar banii de care beneficiază însumează miliarde de lei vechi. Cred că nu este corect, etic, moral dar legea-i imperfectă şi nimeni nu le poate face nimic. Deocamdată!