Riscurile de a nu fi de partea corupţilor

În poarta închisorii, înainte de a păşi după gratii, proaspătul condamnat Adrian Severin declara presei că de vreme ce ţara este plină de corupţi, înseamnă că aceasta-i o normalitate care impune modificarea legilor penale care pedepsesc actele de corupţie.
Modul în care se derulează evenimentele în România din momentul în care a fost demis de către Parlament Guvernul Ungureanu şi preluarea puterii de către PSD prin premierul Victor Ponta, corupţia nu numai că a înflorit dar tinde să devină, cum spunea Severin, o stare de normalitate. Va rămâne în istoria politicii postdecembriste curentul format în interiorul PSD bazat pe sintagma „Nu poate DNA-ul aresta, câţi putem noi fura!”.
Dacă fenomenul corupţiei tinde să devină la români o stare de normalitate, firesc apare întrebarea ce se întâmplă cu cei cinstiţi, cei care nu acceptă această stare de normalitate? Iniţiativele din ultimele zile ale binomului politic Dragnea – Tăriceanu ne arată cam ce pot pătimi cei care nu se aliază cu corupţii.
Cel mai înverşunat duşman al corupţiei este şi cel mai puternic om din România: preşedintele Klaus Iohannis. Asupra lui şi-au îndreptat tunurile Dragnea şi Tăriceanu. Recenta Declaraţie politică adoptată de Parlament la iniţiativa lui Tăriceanu, prin care preşedintele Iohannis a fost înfierat cu mânie social-democrată de sorginte comunistă că şi-a depăşit competenţele şi că face de râs ţara susţinând că fenomenul corupţiei a luat amploare, a avut un scop bine ţintit. A fost un semnal dat românilor susţinători ai PSD-ului că Parlamentul, adică Dragnea şi Tăriceanu, este în măsură să-l pună la punct pe preşedinte, chiar dacă acesta se consideră alesul naţiunii.
Apoi, invitaţia lansată de Tăriceanu preşedintelui de a se prezenta în Parlament pentru a explica cu ce poziţie se va prezenta Româna la reuniunea de la Bruxelles a şefilor de stat iarăşi s-a voit a transmite românilor că preşedintele nu-i din capul lui şi că Dragnea şi Tăriceanu, ca reprezentanţi ai celor două Camere ale Parlamentului, îl pot chema la ordin oricând vor muşchii lor.
În ziua de 8 Martie şi ieri, când creştinii au sărbătorit „40 de mucenici”, ieşiţi pe străzi ca gâzele primăvara, pensionarii lui Ceauşescu şi Iliescu comentau cu vervă şi oarecare satisfacţie faptul că preşedintele Iohannis a fost „pus cu botul pe labe” de Tăriceanu. Asta au înţeles ei din tot ce s-a consumat în Parlament, neînţelegând nimic despre flagelul corupţiei împotriva căruia luptă preşedintele.
Alţi doi duşmani de moare ai corupţilor sunt Procurorul General Augustin Lazăr şi procurorul şef al DNA Laura Codruţa Koveşi. Pe aceşti doi, dacă ar putea, Dragnea şi Tăriceanu i-ar mânca de vii precum pe vremuri canibalii prizonierii. Împotriva acestor doi Dragnea şi Tăriceanu aruncă cu săgeţi otrăvite şi injectează acuzaţii nefondate în spaţiul public cu scopul de a-i compromite profesional.
Ieşirea, aproape din minţi, a lui Tăriceanu cu declaraţia că toată ziua preşedintele şi ceilalţi doi sunt cu corupţia în gură şi fac de râs România peste hotare a fost un gest de disperare şi neputinţă de a se putea apăra şi de a-şi apăra corupţii cu care s-au înconjurat.
Dacă Tăriceanu luptă pe faţă împotriva preşedintelui, a Procurorului General şi a lui Koveşi, Dragnea este mult mai pervers. El face declaraţii cu aparenţă de om aşezat, responsabil de soarta ţării, insinuând cu prefăcută îngrijorare doar că atitudinea celor trei apărători ai cinstei la români, ai valorilor morale şi etice ale acestui popor, este de fapt interesul lui Soro, al agenţiilor străine, ale multinaţionalelor care se află în spatele lor.
Insistând asupra faptului că preşedintele, Augustin Lazăr, Koveşi şi toţi cei care sunt împotriva PSD-ului şi a aliaţilor săi sunt, de fapt, exponentul intereselor unei conspiraţii străine împotriva României, uriaşa maşină de propagandă a PSD-ului repetă zi de zi românilor acest fals concept politic în spatele căruia corupţii îşi văd de treburile lor.
Dragnea şi Tăriceanu sunt un fel de purtători de cuvânt ai corupţilor. Treburile murdare, cele menite să împiedice justiţia să-şi facă datoria, cele menite să faciliteze corupţilor accesul la banii publici fără a mai răspunde penal, le fac cei doi demagogi de forţă ai PSD-ului: la Senat Şerban Nicolae şi la Camera Deputaţilor Eugen Nicolicea, ambii ajutaţi de către maşina de vot de care dispus în Parlament.
Câtă vreme preşedintele Iohannis, Procurorul General Augustin Lazăr şi şeful DNA Codruţa Koveşi vor rezista pe baricada luptei împotriva corupţiei, mai putem spera ca în România să aibă loc schimbări radicale de reformare a clasei politice. Dacă numai un personaj din cele trei ar cădea în lupta cu corupţii, întreg eşafodul s-ar prăbuşi iar corupţia ar deveni cu adevărat o stare de normalitate, poporul român urmând a-i cere scuze lui Adrian Severin că a ajuns după gratii fără să fie vinovat, adică un fel de ţap ispăşitor al unei normalităţi anormale.
În ziua de astăzi, a fi cinstit înseamnă să-ţi asumi mari riscuri. Nu puţini sunt cei care-mi cer să mă pun bine cu cei din PSD pentru că am de câştigat. Le răspund că judeţul Botoşani a avut pe tot parcursul istoriei sale apărători ai valorilor morale şi etice ale poporului nostru, explicându-le că publicistica lui Eminescu ar trebui să devină Biblia noastră morală. Să nu ne mândrim cu ce suntem astăzi, ci să fie mândri nepoţii noştri cu imaginea pe care o vom avea când nu vom mai fi ce suntem. Părerea mea!