Sângele apă nu se face

Cum era de aşteptat, Curtea Constituţională a României a respins contestaţiile lui Geoană şi ale PSD privind alegerile prezidenţiale şi l-a validat preşedintele României pe Traian Băsescu. Deşi contestaţiile depuse de social-democraţi aveau mai mult rolul de a-şi spăla obrazul în faţa propriilor susţinători iar Geoană să-şi salveze pielea de la o demisie de onoare, nici după ce Curtea Constituţională s-a pronunţat, contestatarii n-au renunţat la aberaţia lor cu frauda electorală. Mai nou, Geoană a venit cu o altă găselniţă. Cică va propune birourilor reunite ale Parlamentului să desemneze o comisie de anchetă, care să primească puteri excepţionale, cu buget îndestulător şi care să ancheteze cauzele de fraudă semnalate de PSD.
Altfel spus, Geoană cel numit de Iliescu drept Prostănac, vrea ca pe bani publici să-şi „repereze onoarea” în partid. Ce împuterniciri excepţionale poate primi o astfel de comisie? Să aibă comisia puteri mai mari ca ale Curţii Constituţionale? S-ar ajunge la situaţia aberantă ca o comisie parlamentară să treacă peste puterile constituţionale a celui mai înalt for juridic din stat. Am ajunge în situaţia ca prevederile Constituţiei să fie încălcate, sau mai grav, modificate, prin voinţa politică a unui om sau a unui partid şi nu prin votul popular, cum este legal.
Suntem în luna decembrie. Acum 20 de ani, ca şi înaintaşii săi, Nicolae Ceuşescu afirma despre revolta de la Timişoara că sunt acte ale provocatorilor duşmani de clasă, ale „agenturilor străine” care şi-au infiltrat oameni pentru a răsturna orânduirea socialistă instaurată în România cu atâta trudă de către el, eroul naţiunii. Chiar şi la mitingul de la Bucureşti, când cei adunaţi s-au răzvrătit, soţii Ceuşescu rosteau la nesfârşit cuvântul „provocatori”, cuvânt pe care-l aveau pe buze şi când au murit împuşcaţi.
Cei care sunt familiarizaţi cu condiţiile istorice în care comuniştii bau venit la putere în România, cu condiţiile în care ne-au guvernat vreme de peste 40 de ani, recunosc cu uşurinţă sloganele cu care ne-au intoxicat ca să-şi justifice preluarea şi păstrarea puterii.
În aceste zile de decembrie, chiar şi la 20 de ani de la împuşcarea lui Ceauşescu, social-democratul Mircea Geoană flutură românilor slogane asemănătoare, cum ar fi cel cu „frauda electorală”. Tare ar fi dorit Geoană şi partidul său ca acest slogan să fi fost un motiv pentru judecătorii Curţii Constituţionale de a le admite contestaţiile şi a dispune reluarea alegerilor turului II. S-ar fi creat acele condiţii din 1947, când comuniştii au preluat puterea în România printr-o uriaşă fraudă electorală.
Ca fii ai PCR-ului, cei din PSD nu-şi dezmint originile şi apucăturile. Din nou au încercat să înşele poporul cu şmecherii vechi, pozând în victime. De această dată s-au găsit magistraţi care nu s-au mai lăsat intimidaţi şi şantajaţi de neocomuniştii lui Iliescu şi au luat o decizie conformă cu voinţa populară exprimată prin vot.
Din tot ce s-a întâmplat în aceste zile de aşteptare pentru ca Băsescu să fie validat câştigătorul de drept şi constituţional al alegerilor din 6 decembrie, am putut constata că în privinţa comunismului de tip bolşevic, sângele apă nu se face. Tradiţiile doctrinare sunt transmise cu sfinţenie de la o generaţie la alta. Ieri Curtea Constituţională n-a dat câştig de cauză lui Băsescu, ci a dat o lovitură de moarte neocomuniştilor şi puterii lor demagogice de a manipula adevărurile evidente.
Judecătorii Curţii Constituţionale ne-au dat semnalul că social-democraţia românească este lupul comunist îmbrăcat în piele de oaie şi că dacă vrem să-l eliminăm definitiv din viaţa noastră politică, trebuie să susţinem reformarea clasei politice aşa cum s-a votat la referendum. Necazul cel mare este că această reformă n-o facem noi, ci tot ei, cei aflaţi la putere, fie că se numesc Băsescu, Geoană sau Antonescu. Părerea mea!