Iată că până la urmă Biserica Ortodoxă Română, prin Sfântul Sinod cum le place preoţilor să spună, a decis ca toţi slujitorii Bisericii, inclusiv cei mireni, să depună un Jurământ de credinţa în faţa lui Dumnezeu şi a ierarhului bisericesc cum că nu vor mai dijmui veniturile Bisericii, că vor munci pe brânci ca să realizeze planul de venituri transmis de la forul bisericesc superior, că nu vor mai deconspira către presă sau persoane laice ce se întâmplă în interiorul Bisericii şi ce dispoziţii sau mai dat şi măsuri sau luat.
Secretizarea activităţii Bisericii în condiţiile în care clerul şi o parte din personalul auxiliar este plătit din banul public mi se pare o depăşire de competenţe şi o încălcare a dreptului la informare a contribuabilului. Este dreptul meu să cunosc ce venituri anuale a realizat parohia din care fac parte, protopopiatul şi în final Patriarhia BOR. O secretizare a acestor informaţii nu are altă explicaţie decât că Patriarhia nu vrea să se cunoască adevăratele venituri anuale ale Bisericii nici măcar de instituţiile statului.
Revenind la Jurământul ticluit de cineva din Patriarhie ca slujbaşii să nu se mai dedulcească din banii Bisericii, această decizie ne demonstrează că începând de la ierarhii patriarhali, coborând la cei mitropolitani, arhiepiscopali, protopopiate şi parohii până la clopotarul din turla bisericii fură cu toţii din banii strânşi de la credincioşi urmând a-i folosi în interesul personal.
Cum nici Patriarhul Daniel nu-i cheie de biserică, el furând comercianţilor dreptul de a comercializa lumânări, obiecte de cult etc., creând prin mănăstiri o concurenţă neloială turismului rural şi montan, asistăm la tragi-comedia cum hoţul strigă hoţii. Cât despre credinţa în Dumnezeu a celor care fură nu mai poate fi vorba. De mult am tot scris că slujitorii Bisericii nu dau doi bani pe credinţa în Dumnezeu, că ei folosesc religia pentru a strânge bani şi bunuri imobiliare de la creduli, făcând parte strâmbă cu Patriarhia aşa cum făceau pe vremuri hoţii necinstiţi care împărţeau prada înşelându-se reciproc.
Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al BOR, a precizat că decizia a fost luată de Sfântul Sinod al BOR (forul superior de conducere) din ianuarie. Semnatarii jură în faţa lui Dumnezeu că îşi vor îndeplini sarcinile cu onestitate, fidelitate şi corectitudine faţă de Biserică, că nu îşi vor însuşi venituri sau avantaje necuvenite şi că vor păstra cu sfinţenie confidenţialitatea sarcinilor de serviciu.
Ce n-a spus Bănescu este ce garanţii sunt ca după semnarea Jurământului nu se va mai fure. De vreme ce şi până acum s-au aflat în faţa lui Dumnezeu şi au furat fără teamă, de ce n-ar fura în continuare? Jurământul este o hârtie fără valoare juridică. Are valoare emoţională numai dacă semnatarul crede sincer în Dumnezeu. În caz contrat nu are nici valoare emoţională.
Apoi, Jurământul încalcă legile penale prin faptul că dacă un angajat al Bisericii ia cunoştinţă despre o infracţiune comisă de un slujbaş trebuie să-l denunţe organelor în drept altfel răspunde penal pentru tăinuire. Dar Jurământul îi interzice să divulge ce a văzut sau aflat întâmplător în sânul Bisericii. Practic, adevăratul rol al Jurământului ar fi ca toţi cei care fac parte din aparatul Bisericii, cleric şi auxiliar, să păstreze secretul asupra oricăror abuzuri sau ilegalităţi comise de superiori în goana lor de a aduna cât mai mari averi.
Am convingerea că Jurământul nu va rezolva furturile din veniturile Bisericii pentru că altele sunt cauzele acestor furturi. Părerea mea!!