Soluţia imorală

Dacă ar fi să-l copiez pe profesorul hăneştean Georgică Manole, căruia îi place să culeagă noţiuni literare, categorii filozofice sau cuvinte cu caracter licenţios definite de către diferite personalităţi prin scrierile lor, atunci „soluţia imoral㔠nu poate fi încadrată decât la licenţe de ordin politic. Ea este produsul gândirii preşedintelui Băsescu şi exprimă compromisul politic făcut de acesta faţă de partidul lui Dan Voiculescu, când, în urma alegerilor din toamna anului 2004, a fost nevoit să accepte la guvernare Partidul Conservator, alături de Alianţa DA, pentru a asigura o majoritate parlamentară.
„Soluţia imoral㔠i-a permis preşedintelui Băsescu să-l desemneze premier pe Călin Tăriceanu şi să formeze un guvern, având nucleu central Alianţa DA. Imediat ce şi-a atins scopul, Băsescu a ieşit cu o declaraţie publică şi a anunţat că includerea Partidului Conservator în arcul guvernamental a fost o „soluţie imoral㔠de care nu s-a putut lipsi.
Numai că partidul lui Dan Voiculescu a ajuns în Parlament graţie unei alte „soluţii imorale”. Înaintea alegerilor parlamentare din toamna anului 2004, PC-ul lui Dan Voculescu a făcut o alianţă electorală cu PSD-ul lui Iliescu. Dan Voiculescu şi-a pus la bătaie cele două Antene, iar PSD-ul şi-a rupt o firimitură din bucăţica de la gură şi a acordat PC-ului ceva locuri eligibile de parlamentar, nu multe, vreo 20 la număr. Adrian Năstase, candidatul PSD la prezidenţiale, n-a reuşit să-l învingă pe Băsescu, iar partidul său, chiar dacă a câştigat alegerile, n-a fost desemnat să formeze guvernul pentru că PC-ului i s-a părut mai atractivă intrarea la guvernare alături de Alianţa DA.
Poate că nu vom şti niciodată cum au decurs negocierile dintre preşedintele Băsescu şi Dan Voiculescu, dar cu siguranţă a fost un dialog milităros, între şef şi subordonat. Iar dacă ne amintim de acea celebră fotografie realizată la o întrunire în Palatul Cotroceni, în care Dan Voiculescu este surprins dând mâna cu Băsescu, aplecându-se umil, putem avea convingerea că preşedintele Băsescu este superior în grad lui Voiculescu. După ce preşedintele Băsescu ne-a explicat, în stilul său original, cum s-a ajuns la „soluţia imorală”, n-a durat mult şi Voiculescu a mai primit o lovitură de imagine. „Motanul Felix” i-a fost ce-a de-a doua etichetă pe care Băsescu i-a lipit-o pe frunte, să ştie tot românul că Voiculescu a făcut poliţie politică în calitate de informator gradat la nivel de ofiţer.
Cred că această ultimă etichetă l-a determinat pe Voiculescu să se retragă din fruntea Partidului Conservator, partid care, sub conducerea s-a numai n-a reuşit să urce peste 2-3% în sondaje. Voiculescu s-a dat la fund, dar metodele sale politice de lucru au fost lăsate moştenire urmaşei sale Daniela Popa.
Retras de la guvernare, hăituit de DNA-ul lui Băsescu, Partidul Conservator nu şi-a pierdut speranţele de a-şi reînnoi mandatul de partid parlamentar. Când toată lumea îl considera un partid lipsit de importanţă, iată că salvarea, pentru a doua oară, vine tot de la PSD. De această dată, pentru că s-a fript cu ciorba Alianţei DA, PSD-ul a suflat şi în iaurtul electoral pe cale de-al fabrica cu Partidul Conservator, după vechea reţetă. Adică, după ce-au semnat protocolul unei alianţe politice electorale şi de guvernare, au decis ca actul să fie înregistrat la Tribunalul municipiului Bucureşti, ca nu cumva să mai apară vreo „soluţie imoral㔠şi după alegerile parlamentare din toamnă. Oricâtă logică şi raţiune politică am căuta să găsim în această alianţă, în afară de cele trei Antene ale lui Voiculescu care vor munci din greu pentru câştigul politic al PSD, în schimbul a vreo 15 – 20 de fotolii parlamentare pentru PC, nu vom găsi nimic altceva cu caracter de noutate.
Şi iată cum se învârte roata vieţii. După patru ani de stat fund în fund, la Botoşani, preşedintele Conţac va sta iar cu faţa la preşedinta Marcela Lozneanu, fiind obligat de către protocolul proaspăt semnat să accepte „soluţia imorală”. Părerea mea!