Ca să mă fac înţeles am să recurg la o scurtă recenzie privind istoricul Consiliului pentru Relaţii Externe (CFR) care funcţionează în SUA.
Dorinţa unei guvernări mondiale nu aparţine secolului al XX-lea, ea fiind ceva mai veche. Dar în secolul XX au apărut primele organizaţii care şi-au propus să promoveze globalizarea, ca formă premergătoare unei conduceri globale, adică la nivel planetar.
Încă spre sfârşitul Primului Război Mondial a apărut problema conceperii unui model mondial despre cum va arăta noua împărţire geografică dar mai ales a influenţelor de ordin economic. Aşa a apărut în SUA necesitatea unui organism care să previzioneze noua ordine mondială ce se va contura la sfârşitul războiului. Primele intenţii s-au manifestat în anul 1917 dar ele au fost materializate în anul 1021, când a luat fiinţă Consiliul pentru Relaţii Externe.
În momentul de faţă, în SUA, acest organism este considerat adevăratul guvern al federaţiei statale, multe dintre principalele hotărâri privind implicaţiile interne şi externe ale politicii SUA fiind adoptate în acest organism şi nu în Congres.
CFR este, împreună cu Comisia Trilaterală fondată în 1973 pentru promovarea relaţiilor comerciale şi economice dintre SUA, Japonia şi ţările Europei Occidentale, sunt considerate organisme executive ale Clubului Bilderberg.
Fondat la 1954, ăn Olanda, Clubul Bilderberg, în traducere Stăpânii lumii se întruneşte anual şi ia hotărâri prin consens. Întrunirile se ţin în cel mai mare secret vşi nu se fac publice problemele discutate.
Desigur, CFR, Comisia Trilaterală şi Clubul Bildergberg sunt organisme care lucrează numai în secret şi care sunt considerate ca aparţinând Coloanei a IV-a a Masoneriei, numită şi Coloana invizibilă. Este limpede că orice persoană care activează în cadrul acestor organisme trebuie să aparţină ordinului francmasonic.
Jurnaliştii internaţionali de investigaţii precum americanul Jim Mars şi spaniola Cristina Martin au investigat ani la rând activitatea acestor organisme ale globalizării şi au făcut dezvăluiri extrem de interesante despre activitatea lor.
Mai trebuie menţionat că până în moemntul de faţă nici un român n-a fost invitat să participe la lucrările vreunui astfel de organism. Până şi Bulgaria ne-a luat-o înainte, acum doi ani regele Simion al II-lea fiind invitat şi a luat parte la lucrările Clubului Bilderberg.
Faptul că Daniel Daianu a fost invitat să facă parte din Consiliul European pentru Relaţii Externe este cu adevărat o apreciere extrem de valoroasă pentru persoana sa dar şi pentru România. Practic, prin această invitaţie Daniel Daianu a păşit în anticamera Clubului Bilderberg şi nu m-aş mira să aflu că la anul a participat la lucrările acestuia.
De mult timp mă întrebam când voi citi ştirea că Mugur Isărescu a participat la lucrările vreunui astfel de organism, în viziunea mea considerându-l persoana cea mai bine cotată în plan internaţional şi credibilă pentru a primi o astfel de invitaţie.
Iată că nu Isărescu este considerată personalitatea română cea mai potrivită intereselor celor care se numesc Stăpânii lumii ci Daniel Daianu. Citind această ştire m-am simţit şi mai român! Pentru că invitaţia îl onorează şi ne onorează, fiind un pas mare atât pentru el şi viitorul său cât şi pentru România.