Practic, ei au certificat acuzaţia că mulţi dintre bugetari taie frunze la câni, cum spunea un comentator, şi asta pe banii publici. M-au acuzat şi pe mine că i-am etichetat la hurtă incompetenţi şi fără darul muncii. Cei în cauză n-au citit întreg editorialul sau cu rea credinţă au evitat următoarele rânduri: „Desigur, sunt şi bugetari care muncesc ca robii. Sunt acei bugetari din spatele uşilor închise, care n-au contacte cu publicul şi agenţii economici, care duc greul birocraţiei, care sunt specialişti în informatică şi care trăiesc numai din salariul modest oferit de stat.”
Nu aceşti bugetari s-au ocupat ieri de comentarii în presă ci cei care s-au regăsit în opinia mea exprimată prin editorial. Nu sunt tipul de caracter care se ascunde la primele semne ale unui reproş, mai ales când reproşul nu este bazat pe un adevăr. Motiv pentru care voi continua şi azi să-mi exprim opinia despre anumiţi lucrători bugetari.
Este ştiu faptul că bugetarii din sistemul administrativ sunt robii unei gândiri profesionale limitate, secvenţiale, axate la nivel de postată de lucru. Scriitorii, umoriştii, artiştii plastici folosesc frecvent în creaţiile lor exemple de gândire şi comportament mecaniciste culese din lumea funcţionarilor administrativi: Dramaturgii au scris savuroase piese de teatru pline de umor, un fel de satiră socială, cu adresă directă la funcţionarii publici, cei mai înverşunaţi birocraţi ai sistemului.
Din păcate, avem peste 20 de ani de libertate în gândire şi manifestare profesională, dar în sistemul administrativ al statului, sub aspectul calităţii umane, nu s-au produs schimbări semnificative.
Şi am să vă dau două tipuri de exemple. În sistemul privat, patronii au o nevoie acută de economişti şi contabili, funcţii pe care le plătesc generos. Sunt patroni a căror afacere s-a consolidat şi s-a dezvoltat, având nevoie ca pentru menţinerea acesteia la nivel ridicat să beneficieze de sfatul şi competenţa profesională a unor specialişti în domeniu.
Numai că aceşti patroni se feresc ca dracul de tămâie să angajeze economişti şi contabili veniţi din sistemul bugetar. Şi ştiţi de ce? Ei au nevoie de economişti care să-i prognozeze dezvoltarea afacerii în viitorul apropiat şi mediu, să-i analizeze costurile, să-i facă o matrice a elementelor de cheltuieli cu influenţe asupra profitului, să-i atenţioneze dacă un produs aflat pe piaţă nu mai are căutare, să li se spună, prin studii de marketing ce produse noi sunt solicitate pe piaţă şi la ce costuri şi multe alte informaţii care ţin de o gândire economică dialectică, dinamică, cuprinzătoare ca viziune.
Economiştii din sistemul bugetar sunt nişte mici maşinuţe inteligente care adună anumite documente dintr-o sursă, le prelucrează la un nivel rudimentar de informaţie încorporată şi le transmit colegului, fără să conştientizeze ce rost are veriga sa în întreg sistemul fluxului informaţional şi cum poate contribui la îmbunătăţirea lui. Economiştii bugetari gândesc la nivel de postată şi de aceea nu sunt căutaţi pe piaţa privată.
Contabilii bugetari sunt de fapt nişte socotitori care beneficiază de tehnica de calcul. Ei lucrează specializaţi pe o operaţiune primară sau sintetică dar nu cunosc întreg şirul de fenomene contabile pornind de la documentul primar şi terminând cu bilanţul şi raportul de activitate.
Ştiu mulţi patroni care şi-au pierdut afacerea pentru că au beneficiat de serviciile unui contabil bugetar, servicii prestate total incompetent şi care nu i-au permis patronului să cunoască la zi cum evoluează afacerea sa şi unde trebuie să intervină pentru a opri scurgerea de cheltuieli ineficiente. Şi culmea, tocmai aceşti contabili bugetari care nu cunosc întregul operaţiunilor contabile sunt şi cei autorizaţi. Un patron are nevoie de un contabil care să-i spună dimineaţa cât a câştigat în ziua precedentă sau a pierdut iar împreună cu economistul să-i spună cum trebuie procedat pe mai departe.
V-am dat două exemple de gândire profesională: bugetară şi privată. Să se supere pe mine cât vor bugetarii, dar am convingerea că dreptatea este de partea mea şi a celor care gândesc corect.
Modificările aduse Codului muncii permit dinamizarea pieţei muncii, numai bugetarilor le este frică de concurenţă pentru că ei s-au obişnuit să-şi vadă de pătrăţica lor. Nu putem merge la infinit cu o astfel de abordare profesională iar legea poate şi trebuie să oblige forţa de muncă să se dinamizeze chiar dacă există o anumită teamă de a gândi liber şi sigur pe ştiinţa proprie, bazat pe cunoştinţele profesionale.
Un economist şi contabil bugetar să mai citească şi legile din domeniu şi să le aplice singur, nu aşteptând să-i spună şeful cum trebuie să procedeze. Cei din sistemul privat îşi petrec puţinul timp liber navigând pe internet pentru a se documenta cu ultimele noutăţi din domeniu. Altfel nu pot rezista concurenţei iar patronul îl înlocuieşte cu altul mai bun.
Îmi bazez opinia de faţă pe experienţa pe care am acumulat-o în sistemul privat şi în domeniul afacerilor nu numai ca specialist în domeniu, cu suficientă experienţă în domeniul controlului financiar în economia liberă şi de piaţă, suficientă experienţă în jurnalism, timp în care m-am lovit tot frecvent de gândirea birocratizată a unor bugetari de prin instituţiile publice.
Îi invit pe cei care critică opinia mea de pe poziţia de bugetar să trăiască şi o astfel de experienţă, dacă au curajul necesar, şi atunci vor simţi cum devin stăpânii propriilor forţe profesionale, descoperind că lumea nu este cea văzută de la pupitrul unui birou încărcat cu hârtii în cea mai mare parte inutile. Şi atunci nu vor mai fi victime ale sistemului. Părerea mea!
dar pe banii autorităţilor locale
