Zice că ardeleanul cobora pe Feleac, spre Cluj, cu căruţa, cu nevasta şi copilul. Ajungând în dreptul Teatrului, copilul întreabă:
- Tata, da' casa aiasta mare, cu doi căţei pe ea, ce-o fi?
- Nu ştiu, dragu' tatii.
Apoi, în Piaţa Unirii:
- Tata, da' omu aista de fier pe cal, cine-o fi?
- Nu ştiu, dragu' tatii.
În fine, lângă Parcul Mare:
- Tata, da' la balta aiasta mică, oare cum i-a zice?
- Nu ştiu, dragu' tatii."
Femeia, agasată de insistentele copilului, intervine:
- Da' mai lasă-l în pace pe tată-tu, mă copile, nu vezi că-i trudit?!
La care ţăranul răspunde cu bonomie ardelenească:
- Lasă-l, femeie, pe copil să întrebe, că numa' aşa învaţă!
(Petrea Prostul)