In ultimele zile, am avut nenumarate discutii in jurul eutanasierii cainilor vagabonzi. Unii sustin initiativa, altii sunt impotriva. Sondajele releva ca majoritatea oamenilor aleg calea de mijloc, eutanasierea cainilor bolnavi si agresivi, fara insa a sti despre ce boli e vorba aici si ce inseamna agresivitate. Avem inca o data o discutie de forma, dar fara fond. Pentru ca prima intrebare ce trebuie pusa la o asemenea discutie trebuie sa fie una de principiu: au si celelalte fiinte, in afara de om, drepturile lor sau nu?
Este un lucru deja obisnuit pentru noi sa facem ce dorim pe planeta “noastra”. Ne extindem, iar in momentul in care o alta specie se intersecteaza cu planurile noastre, “rezolvam problema”. La inceput o faceam pentru supravietuire. Vanam si cresteam animale si le omoram pentru hrana.Mai apoi, pentru o recolta mai buna, extreminam paduri, plante si animale. Transformam natura, eram in razboi cu toate animalele ce incercau sa ia hrana de pe “pamanturile noastre”, de la rozatoare la pasari sau la mistreti. Nu am uitat sa protejam si animalele crescute pentru hrana. Si am intrat in “razboi” cu lupii, vulpile, ursii, leii, tigrii si rechinii. Pentru ca era nevoie de hrana. Pana la urma, asa se intampla si in natura. Se duce o lupta pentru hrana si supravietuire.
A urmat goana dupa profit. Am inceput sa pescuim din ce in ce mai mult, sa distrugem habitate pentru ulei, aur si alte resurse importante. Am inceput sa “optimizam” si sa “modernizam” cresterea animalelor, ca sa putem face din ce in ce mai multa hrana pe o intindere cat mai mica si intr-un timp cat mai scurt.
Dupa aceea am inceput sa omoram animale pentru ca ne perturbau confortul. Asa e cu populatia din ce in ce mai mare de ciori din anumite orase sau cu cainii vagabonzi.
Intr-un final, am inceput sa omoram animale din plictiseala. Pai ce sa faca un milionar ca Tiriac daca se plictiseste? Sa citeasca? Sa plimbe catelul in parc? Neah. Mai bine impusca mii de mistreti cu prietenii intr-un week-end. Sau ce sa faca un dictator atotputernic daca n-are chef sa mai tortureze poporul? Mai bine omoara animale cu mitraliera. Ca doar tot ce e prin padurile “noastre” sau pe planeta “noastra” e al “nostru”. Si putem sa decidem cine traieste si cine moare. Cine are drepturi si cine nu.
Abia in ultimii cativa ani iti trebuie o justificare sau un motiv ca sa omori un animal. Si de obicei doar daca animalul nu este in proprietatea nimanui sau nu foloseste nimanui. Dar nici asta nu e o problema. Ca poti sa iei permis, care iti da dreptul sa omori animale din padure. Deci cativa oameni decid ce o sa omori tu la vanatoare. Nici sa omori sau sa torturezi un animal fara stapan nu e foarte posibil, ca vei fi luat la intrebari.
Si apare din cand in cand o discutie. Ca avem prea multe pasari, caini, rozatoare sau orice altceva ce ne deranjeaza. Noi, cei din Bucuresti, vorbim de caini vagabonzi, alte orase de prin sud vorbesc de pisici vagaboande, iar altii de prin tari exotice vorbesc de maimute. Intodeauna vorbim de solutii, niciodata de cauze. Ca nu din natura au venit cainii sau pisicile, ci din locuintele si gospodariile noastre. Le-am ignorat cativa ani, nu ne-am gandit ca s-ar putea sa contituie o problema, iar azi stam fara idei in fata situatiei formate. Si nu vor disparea, chiar daca le organizam din cand in cand o exterminare in masa. Asa cum nici maimutele nu s-au mutat in orase, orasele s-au mutat la ele.
E foarte corect sa vorbim despre aceste probleme. Insa trebuie sa luam discutiile in ordine. Prima intrebare ar trebui sa fie: au animalele drepturi fundamentale? De exemplu, dreptul de a nu fi torturate sau omorate fara motiv si alte drepturi despre care credem ca sunt de bun simt.
Ne plangem cu totii cand vine vorba de caini vagabonzi, de pisici sau de cai. Ne enervam cand vedem filmulete despre cum se produce hrana noastra, insa nu ne gandim ca si noi suntem partasi la aceste “standarde” industriale. Pentru ca vrem sa mancam bine, mult si ieftin, dar fara sa stim de unde vine mancarea si cine ce pret a platit pentru ea. Vorbim despre drepturile cainilor vagabonzi, insa niciodata nu vorbim despre drepturile gainilor.
Nu vreau sa par ca un activist tipic, care vrea sa salveze focile, balenele, caii si pisicile. Dar cred ca o rezolvare reala a problemelor ar trebui sa porneasca de la o discutie pe principii. Urmata de una pentru delimitarea si definirea a responsabilitatilor. Altfel, problema nu va fi rezolvata niciodata. Decat pentru perioade scurte si fara conceptie, cu riscul ca aceelasi probleme sa reapara periodic.
E paradoxal sa nu facem nimic cu stapanii care arunca animalele de companie pe strada, dar sa avem o problema cu cei care le dau cate ceva din mila. Sau sa dorim eutanasierea cainilor in continuare, dar sa putem sa le hranim in continuare pe cele care ne scapa.
O dezbatere generala pe aceste principii nu ne-ar ajuta neaparat sa gasim toate solutiile sau sa reinventam roata. Dar macar am sti de unde plecam si care sunt regulile jocului. In acest moment, haosul e total. Si in capul nostru, si in capul politicienilor, si in actiunile de “solutionare”.
Agenţia de presă HotNews