- Doamne, aş vrea să ştiu cum sunt Raiul şi Iadul.
Dumnezeu l-a condus în faţa a două uşi. A deschis una dintre ele, iar omul sfânt a privit înăuntru. În mijlocul încăperii era o masă mare şi rotundă. Pe masă era o oală mare cu tocană care mirosea delicios şi l-a făcut pe omul sfânt să saliveze.
Oamenii care stăteau în jurul mesei erau slabi şi bolnăvicioşi. Păreau a fi flămânzi. Ţineau linguri cu cozi foarte lungi şi găseau modalitatea de a ajunge în oala cu tocană pentru a umple lingura, dar deoarece coada era mai lungă decât mâna, nu îşi puteau băga lingura în gură. Omul sfânt s-a cutremurat la vederea atâtor nenorociri şi suferinţe. Dumnezeu a spus:
- Ai văzut Iadul.
Au mers la a doua uşă şi au deschis-o. Era o încăpere exact ca prima. Avea masa mare şi rotundă, cu oala mare cu tocană care făcea gura omului sfânt să saliveze. Oamenii erau dotaţi cu aceleaşi linguri cu cozi lungi, dar aici erau bine hrăniţi şi dolofani, râdeau şi vorbeau. Omul sfânt a spus:
- Nu înţeleg.
- Este simplu, a spus Dumnezeu. Este necesară o singură pricepere. Vezi tu, ei au învăţat să se hrănească unul pe celălalt, în timp ce lacomii se gândesc doar la ei înseşi. (Petrea Prostul)