Regret că timpul nu ne-a permis să ne cunoaştem personal. Am dorit acest lucru, am avut prieteni comuni, atât în Botoşani cât şi în Bucureşti, prieteni cu care discut acum despre tine, despre gândurile tale. Ştiu că ai fost un om bun, un soţ bun, un tată bun şi mă gândesc în primul rând la fetiţa ta, care cu siguranţă te regretă şi îţi va simţi lipsa cel mai mult.
Spun aceste lucruri, deoarece şi eu am copii şi cred că încă le pot fi de folos şi în împrejurări asemănătoare ar fi primii care ar avea de suferit.
Paul, îţi doresc ca acolo sus, să veghezi în primul rând la cei dragi ţie, iar eu, de aici, le doresc lor să fie puternici şi să treacă cu bine aceste momente grele. Dumnezeu să te odihnească în pace!
Gheorghe Ciubotaru