Pui apa în ceaun, presori un pumn de făină, galbenă precum numai hanganul moldovenesc poate da o astfel de făină şi faci cele trei cruci, după cum cere tradiţia. Adaugi şi sarea grunzuroasă, nu multă, exact cât s-o faci pe soacră să se simtă-nghimpată. Acum vine partea grea. Când apa începe să se certe cu praful de făină, trebuie căutată o vădană, stătută din dragoste de vreo zece ani. Ciudoasă pe vecina măritată, dornică de amor, vădana va pune restul de făină în apa fierbinte şi-o va mesteca cu ură.
Numai aşa nu va mai rămâne nici un ghemuleţ de făină, iar mămăliga se va încropi într-un boţ auriu ce va aştepta cu neastâmpăr să fie răsturnat pe fundul de lemn aşezat pe scăunelul cu trei picioare din mijlocul odăii. Odată răsturnată mămăliga, iute pe fundul fierbinte al ceaunului se va răsturna laptele proaspăt muls de la vaca din staul.
Cât se va aştepta ca laptele să se înmulţească, fără a fi lacomi, lăsându-l să se înmulţească până se va pierde în foc, cu aţa de la coada fundului vom împărţi mămăliga în felii dolofane şi aburinde. Din strachina de alături vom îngropa într-o felie, două câteva bucăţi de brânză de oaie, care se vor transforma în renumitul şi gustosul urs. Ei, ce ziceţi, mai credeţi că orice poate pune de-o mămăligă?
(Lucullus)
JD 1827/ 17.07.2006