Verificăm dacă avem suficient lichid şi dacă a împrumutat mirosul de la frunzele de vişin, care-i dau aroma de neînlocuit cu nici o altă mirodenie. De acru, îi acru, că atunci când l-a umplut, soacra şi-a prins nora de coadă şi-a învârtit-o de câteva ori prin casă, ca să ştie cine-i stăpâna. Acum, că avem suficient borş, pregătim un bodolan de viţel, rasol, că se potriveşte mai bine, şi câteva bucăţi de carne macră.
Osul de viţel (cu sită) se pune la fiert într-o oală cu apă rece şi sare. Se spumează şi se lasă să bolboroseacă la foc încet timp de-o oră. Este momentul să punem şi carnea, tăiată porţii egale, ca să nu nască priviri chiorâşe ale mesenilor, atunci când bucăţile vor ajunge în farfurie. După ce s-a spumat din nou, se adaugă ceapa tăiată mărunt. Stăm la bârfă vreme de-o cafea, timp în care carnea se va fierbe cam pe jumătate.
Este timpul să punem zarzavatul tăiat în fâşii subţiri (julien) şi cam 60 ml ulei, ca să dea borşului stârliciul atât de apetisant. Să ne ocupăm şi de castraveţii muraţi din castronul de alături. Decojim castraveţii şi-i tăiem felii, pe care le spălăm şi le punem în zeama de carne, cam atunci când carnea este aproape gata de fiert. Într-un vas separat fierbem borşul cel cu miros de frunză de vişin, îl turnăm peste zeama din oală, atât cât s-o acrim după gustul nostru şi adăugăm sare, dacă simţim nevoia.
Când am luat oala de pe foc, a venit rândul să presurăm deasupra leuşteanul şi pătrunjelul tăiat mărunt. Atunci când îl servim în farfurii, borşul se presară din nou cu pătrunjel verde tăiat mărunt. Mâncaţi chibzuit, să lăsaţi loc şi de felul doi. Poftă mare!
(Lucullus) JD 1833/25.07.2006