Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Cultură
Anunţuri
Editorial
Învăţământ
Sănătate
Social
Horoscop
Ofertă de afaceri
Umor
Mondene
Publicitate
Remember
Mediu
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
12191
De la 07 Ianuarie 2003
122872258
Imprevizibil în anumite împrejurări,

Ex-deputatul Dumitru Sandu rupe tăcerea

  • Cunescu era un lider făcut şi nu unul născut
  • Daniliuc a fost considerat un viceprimar destituit
  • Meleşcanu - un ins superficial, alunecos şi lipsit de idei politice
  • Iliescu este în stare de orice, chiar şi de o faptă bună
  • 20 November 2007, 23:00
Deputatul Dumitru Sandu şi-a încheiat mandatul. Cu decizia de pensionar în buzunar, el s-a reîntors la Botoşani. Scăpat ca prin minune din ghearele morţii, Dumitru Sandu se gândeşte din nou la viaţa politică. Însă cum vede el cei 11 ani de politică botoşăneană, cum i-a perceput pe liderii politici naţionali cu care a intrat în contact în cei patru ani de parlamentar, aflăm în interviul de mai jos. Un interviu care dezvăluie puţine din lucrurile ascunse cu mare grijă de către politicienii locali, dar... putem spune că am creat un precedent. Gheaţa s-a spart începând cu Dumitru Sandu.
Ioan Rotundu: Cum aţi intrat în politică imediat după 1989, de ce, pentru ce şi ce aţi urmărit să obţineţi?
Dumitru Sandu: Este o întrebare neaşteptată pentru mine. Mărturisesc că 1990, de acum pentru mine ca de altfel pentru toţi românii, face parte din istorie. De ce am intrat în politică? Mi se părea un lucru firesc oarecum şi, după cum ştiţi, am fost membru al Partidului Social Democrat Român şi printre primii membrii din judeţul Botoşani. Pentru că social-democraţia era aproape de modul meu de a gândi. Şi totuşi de ce am intrat în politică? În dezorientarea din 1990 - să recunoaştem că a existat o asemenea dezorientare şi morală şi politică şi de comportament social - eu cred că m-am orientat destul de bine îndreptându-mă spre Partidul Social Democrat Român.
I.R. - Cu cine aţi format scheletul partidului? Cine sunt membrii fondatori ai PSDR Botoşani?
D.S. - Era o echipă formată din Mircea Dănuţă, doamna Ovaciuc - acum cetăţean al Republicii Elene - domnul Huminiuc şi eu printre aceştia. Noi am format Partidul Social Democrat în Botoşani.
I.R.> - Cum s-a ajuns ca PSDR să pătrundă în Convenţia Democratică?
D.S. - Partidul Social Democrat Român, în primii ani de existenţă după 1990, invoca argumentul istoric şi se considera un partid istoric şi atunci s-a clasat pe eşichierul politic român în faţa partidelor istorice care voiau să reîntroneze democraţia în România. Această nostalgie a trecutului nu ne-a fost de mare folos, dar trebuie să recunoaştem că şi partea adversă din acea vreme - adică PDSR - avea nostalgia comunismului. Românii, vorbesc de românii care făceau politică, trăiau în trecut mai mult decât în viitor şi asta ne-a costat enorm.
I.R. - Aţi fost un apropiat al domnului Cunescu. Cum l-aţi putea caracteriza ca politician?
D.S. - Să fie bine înţeles. Eu cred că nu poate exista un partid viabil în politică fără un lider charismatic, un lider cu prestigiu, din electorat şi, în general, în ţară nu numai din cadrul partidului. Domnul Cunescu avea, după părerea mea, un mare neajuns: era un lider făcut, şi nu un lider născut. Să ştiţi că această afirmaţie nu este valabilă numai pentru domnul Cunescu, este valabilă şi pentru mine şi pentru majoritatea celor care fac politică. O viaţă întreagă practicând exerciţiul politic, este greu, spre sfârşitul vieţii, să nu depinzi de acest exerciţiu. Mai mult, noi am trăit cea mai parte a vieţii într-un regim totalitar. Instrumentele democraţiei nu ne sunt, până acum, foarte bine însuşite. În cazul întrebării dumneavoastră, în legătură cu domnul Cunescu, acesta s-a dovedit până la urmă neputincios de a promova partidul, în fruntea partidelor politice şi ca un partid important pentru politica românească. Restul lucrurilor le-am spus şi înainte de congresul în care acesta s-a retras din activitate, propunându-se ca preşedinte de onoare şi, după cunoştinţele mele, în politica românească postrevoluţionară, promotorii acestei politici de onoare erau trei oameni politici. Dacă vorbim de opoziţie, Câmpeanu, Cunescu şi Coposu. După cum ştiţi, Coposu a murit, Dumnezeu să-l ierte!, Câmpeanu ştiţi foarte bine cum a eşuat, iar domnul Cunescu a eşuat în banal şi l-a copleşit cotidianul. El nu a avut înălţimea şi energia sufletească pentru a lupta pentru partid şi a fi reprezentantul social-democraţilor.
I.R. - Bine, aţi intrat în CDR pentru că aţi considerat să fiţi alături de partidele istorice. În 1996 aţi ieşit din CDR. Care a fost motivaţia?
D.S. - Pentru că CDR ajunsese, ceea ce s-a dovedit până la urmă că instinctul politic ne-a spus, să demonstreze că nu va rezista istoriei. La vremea respectivă am dezvoltat argumentele în faţa electoratului şi a ţării gestul nostru. Faptul că în CDR erau organizaţii ale societăţii civile, nu numai partidele politice, personalităţi ca Ana Blandiana, Nicolae Manolescu a dus la diluarea scopului politic urmărit şi la o eşuare lamentabilă a CDR în plan politic.
I.R. - A cui a fost iniţiativa din 1996 de a se forma USD-ul ca alianţă dintre PD şi PSDR?
D.S. - Cum se întâmplă de obicei în astfel de conjuncturi, semnalele au fost din ambele direcţii. Este cunoscut faptul că Organizaţia PSDR Botoşani era printre cele mai puternice din ţară, iar de aici au pornit o serie întreagă de iniţiative politice. Şi în cadrul formării USD-ului, PSDR Botoşani a fost printre primele din ţară care au agreat această idee politică. PD dădea impresia unui partid tânăr, de viitor, aşa cum în oarecare măsură s-a şi dovedit. Era greu de lucrat în CDR, era greu de făcut politică în CDR pentru că ceea ce ne unea era opoziţia faţă de PDSR şi nu o doctrină comună. Dealtfel acest lucru a şi dus la falimentul Convenţiei pe care eu nu o mai văd reînviind. În schimb prin ieşirea noastră din CDR s-au pus bazele noii alianţe politice - USD-ul.
I.R. - Cel puţin la Botoşani, USD-ul, în alegerile din 1996, s-a dovedit a fi o alianţă politică cu probleme. Este cunoscut faptul că la alegerile locale din 1996 USD-ul a fost la un pas de a nu putea depune listele de candidaţi la funcţia de consilieri judeţeni. Acum, când au trecut cinci ani de la acel eveniment neplăcut pentru dvs., cum priviţi cele întâmplate?
D.S. - Eu, dacă ar fi să evaluez evenimentele de atunci, trebuie să recunosc că PD-ul a adus un suflu nou. Era un partid mai tânăr, constituit din oameni tineri, dinamici, care practicau o politică dinamică. Noi, cei din PSDR, eram mai romantici. Dreptatea nu era nici a lor, nici a noastră. Realitatea era pe undeva pe la mijloc. Dacă facem o evaluare a PD-ului la nivel de ţară, contribuţia sa la dezvoltarea politică, economică, socială este mai consistentă decât cea a PSDR-ului. Tocmai datorită acestui tineret şi acestei infuzii de realism politic.
I.R. - Sunt nevoit să vă întrerup. Vreau să răspundeţi la întrebare. Ce s-a întâmplat în 1996 când a apărut acel conflict cu privire la lista de candidaţi judeţeni ai USD-ului?
D.S. - Era firesc să se întâmple aşa. Dvs. să nu uitaţi că domnul Daniliuc fusese viceprimar împreună cu primarul pedeserist Chiriacescu. Ei au făcut o echipă foarte bună, colaborarea lor fiind bazată pe interese personale. Şi putem spune că ei au fost autorii unei premiere la Botoşani: au pus baza unei colaborări extra-partinice, dar în interes propriu. Pentru noi a fost o noutate. Noi, social-democraţii nu înţelegeam acest tip de colaborare. Motiv pentru care am şi iniţiat în Consiliul Local destituirea din funcţie a celor doi: primarul Chiriacescu şi viceprimarul Daniliuc. Probabil că noi am fost mai fundamentalişti şi, probabil, că la vremea respectivă am greşit. Ulterior s-a dovedit că este posibilă colaborarea transpartinică. Avem exemplu colaborarea foarte bună dintre Aniculăiese, preşedintele Consiliului Judeţean şi prefectul Simionovici.
I.R. - ...cred că ar trebui să intraţi în esenţa lucrurilor. Ce s-a întâmplat în vara anului 1996. De ce PSDR a contestat prezenţa pe listele de consilieri a domnului Vicenţiu Daniliuc de la PD, iar PD-ul a contestat prezenţa din partea PSDR-ului a domnului Lucian Feodorov?
D.S. - Dvs. nu uitaţi faptul că Daniliuc fusese destituit din funcţia de viceprimar. Prezenţa sa pe liste nu era benefică alianţei. Eu nu pun problema vinovăţiei sau nevinovăţiei lui Daniliuc. Important este că prezenţa sa pe liste nu era oportună. Contestarea lui Feodorov de către PD nu a avut nici o motivaţie. Era ca un fel de replică. Aşa că nu înţeleg să punem semnul egalităţii între cele două situaţii. A fost un fel de plată a poliţiei.
I.R. - În urma alegerilor din 1996 aţi devenit a doua forţă politică din judeţ. Ulterior lucrurile n-au mai evoluat aşa. Putem spune că s-a făcut simţită prezenţa unei involuţii politice. Care ar fi cauzele declinului politic al PSDR la Botoşani?
D.S. - Era limpede că ce am câştigat noi în alegeri am pierdut la masa tratativelor. PSDR-ul a dus o politică bazată pe cinismul realităţii. Nu am fost în stare să negociem posturile, nu am fost în măsură să discutăm cu celelalte partide o colaborare politică pentru a participa împreună la conducerea judeţului. Consider că cei care au greşit am fost noi. Eram mult mai fundamentalişti, mult mai romantici şi nepregătiţi să luptăm cu realitatea dură.
I.R. - La alegerile din 1996 aţi ieşit, candidând pe listele USD, deputat. V-aţi aşteptat la un asemenea rezultat?
D.S. - Eu am considerat firesc acest rezultat. Eram a doua forţă politică din judeţ.
I.R. - Prof. Mircea Dănuţă şi-a manifestat în mai multe rânduri nemulţumirea că nu a ieşit el deputat. Regretă faptul că nu a făcut mai multe presiuni pentru a obţine un loc eligibil. Cum priviţi nemulţumirea sa declarativă?
D.S. - Cel puţin eu nu am văzut astfel lucrurile. Vreau din acest punct de vedere să-l aud pe Mircea Dănuţă făcând astfel de afirmaţii. Ca om, şi eu şi el, avem unele aspiraţii. Din fericire, sau din nefericire, viaţa trebuie să confirme aceste aspiraţii. În viaţă unii câştigă şi alţii pierd. Vedeţi ce s-a întâmplat cu unele partide la actualele alegeri. CDR nici n-a mai intrat în parlament.
I.R. - Imediat după alegerile din 1996 PSDR Botoşani a iniţiat o alianţă politică cu Partidul Socialist. Îmi amintesc că s-a şi semnat un comunicat în acest sens, comunicat transmis PSDR Bucureşti pentru a fi generalizat la nivel de ţară. Ulterior alianţa n-a mai avut loc. Cel puţin la acea vreme. Care sunt cauzele acestei nereuşite?
D.S. - Nereuşita nu a fost a partidului. Ştiţi că ulterior s-a realizat. Cauzele au fost clare. În conducerea superioară a partidului au fost lideri care n-au agreat idei venite din teritoriu. A fost o iniţiativă înăbuşită la Bucureşti.
I.R. - În 1998, la Botoşani, a venit domnul Mohora preşedintele PS. Atunci a avut loc şi o întrevedere secretă între prof. Dănuţă şi preşedintele Mohora. Atunci se dădea ca sigură realizarea alianţei. Ca un apropiat al domnului Cunescu, cum vedea acesta realizarea alianţei?
D.S. - Din nefericire, în ultima sa parte a activităţii, Cunescu manifesta o reticenţă la iniţiative venite din partea altor persoane. Domnul Cunescu se afla sub influenţa unui cerc apropiat. Mulţi dintre cei apropiaţi l-au părăsit. Regret că domnul Cunescu n-a fost mai deschis unor iniţiative venite din teritoriu pentru că alta ar fi fost soarta partidului.
I.R. - Intenţiei de alianţă cu PS-ul a urmat cea cu ApR-ul. Ştiu că aţi fost cam neutru cu privire la această alianţă. Prof. Mircea Dănuţă, atunci vicepreşedinte PSDR, a negociat cu Meleşcanu pe la Sibiu, Arad, Timişoara. Ştiu că inclusiv dvs. aţi participat cu Dănuţă la o negociere cu Meleşcanu, negociere ce a avut loc la sediul ApR din Bucureşti. De ce a căzut şi această alianţă politică?
D.S. - Aici se ridică două probleme. Eu pe domnul Meleşcanu l-am cunoscut mai apropiat o singură dată. La sediul său din Bucureşti. Îndrăznesc să spun, că în urma unei ore de discuţii, l-am diagnosticat ca politician. Este un ins superficial, lunecos, lipsit de profunzime şi lipsit de idei. Este lipsit de inteligenţă politică şi nu are nici o calitate de mare politician. Cred că partidul său şi domnia sa s-au umflat prea mult prin sondaje şi a păţit ca broasca din poveste. S-a umflat şi a crăpat. S-a lăsat înconjurat de oameni fără consistenţă politică. Părerea mea despre el mi-am manifestat-o chiar în prezenţa sa. În plus aş mai avea de adăugat că nici într-un caz noi nu am fi putut colabora la Botoşani cu ApR-ul local. Paul Ostaci vă spune totul.
I.R.- În august 1999, la Congres, PSDR-ul s-a rupt prin aripa Putin tocmai în vederea unei alianţe cu ApR-ul. Dvs. nu aţi putut fi prezent la acest Congres, dar puteţi comenta cele întâmplate.
D.S. - Alianţa cu ApR-ul a căzut chiar în Congres. Cei care au iniţiat alianţa cu ApR-ul au fost individualităţi şi nu putem vorbi de o voinţă politică de partid. Emil Putin, Dumitru Ifrim, Mircea Dănuţă au fost persoane şi nu au reprezentat întreg partidul. Ei nu au pregătit suficient în cadrul partidului pasul pe care urmau să-l facă. Athanasiu este de un bizantinism destul de performant şi a fost suficient să spună preşedinţilor de organizaţii judeţene că prin alianţa sau fuziunea cu ApR-ul îşi vor pierde funcţiile. Reacţia a fost pe măsură. Adică au votat împotriva unei alianţe cu ApR-ul şi pentru preşedintele Athanasiu. Athanasiu a avut grijă să scrie conducerilor judeţene să aducă la Congres oameni devotaţi partidului şi persoanei sale.
I.R. - Aripa desprinsă din PSDR şi plecată spre ApR a eşuat din punct de vedere al aşteptărilor. Practic au fost marginalizaţi şi umiliţi. Vă aşteptaţi la un asemenea deznodământ?
D.S. - Aici aş reproşa celor care au plecat că nici măcar nu se pot numi o aripă. Ei au acţionat ca individualităţi. Nu au acţionat ca o echipă coerentă. Sunt cei care părăsesc barca unui partid pentru că nu s-au realizat suficient sau vor putere mai mare în partid. Neformând o echipă, ApR-ul i-a izolat imediat şi apoi i-a scos treptat de sub razele reflectoarelor, trecându-i în eşalonul doi sau chiar trei. Era de aşteptat! V-am spus părerea mea despre Meleşcanu.
I.R. - Mircea Dănuţă s-a dus la Bucureşti, la Meleşcanu, cu un geamantan ce conţinea peste cinci mii de adeziuni. Meleşcanu n-a avut curiozitatea să privească măcar la una. A doua zi s-au primit semnale de la Organizaţia ApR Botoşani că fuziunea cu ei nu mai stă în picioare. Ulterior acestui episod, Mircea Dănuţă şi-a luat ce-a mai rămas din zestrea politică desprinsă din PSDR şi a trecut la PNL. De la PNL a ajuns la PD. Cum priviţi această migrare politică a prietenului dvs. Mircea Dănuţă?
D.S. - Desigur că această traversare politică a lui Mircea Dănuţă nu poate fi considerată ca o mişcare politică serioasă. La un moment dat Mircea Dănuţă afirma că pentru el politica este ca un fel de jucărie. Uneori a luat politica şi în serios, dar din nefericire nu s-a putut consacra. Mai ales că este şi om de afaceri.
I.R. - Consideraţi că aceste oscilaţii politice ale lui Mircea Dănuţă i-au atras şi insuccesul la alegerile parlamentare din toamna aceasta?
D.S. - Nu cred în aşa ceva. Votul pentru parlament este un vot politic acordat partidului. Rezultatele obţinute sunt cam aceleaşi şi la Senat şi la Camera Deputaţilor, la PD mă refer. Electoratul n-a sancţionat un ins sau altul. Deci, aceasta este situaţia la alegerile parlamentare.
I.R. - Cum aţi privit trecerea lui Dănuţă la PNL? Din câte ştiu, părerea dvs. despre PNL Botoşani nu este una favorabilă. Mai mult ca atât, în vara lui ‘96, alături de PDSR, PNL-ul a fost partidul care a intentat proces PSDR-ului cerând instanţei de judecată să anuleze listele de candidaţi la consiliul judeţean.
D.S. - Vedeţi dvs., disputele politice sunt cele care te mobilizează, care îţi creează antipatii, sau te provoacă să ataci. În timp ajungi la o anumită înţelepciune. Nu poţi afirma că deţii adevărul sută la sută. Mişcarea politică a lui Dănuţă trebuie privită ca o decizie personală sau a grupării sale.
I.R. - Aş vrea ceva mai concret.
D.S. - Dvs., cu abilitate, vreţi să mă aduceţi pe un teren care nu-mi este propriu, acela de a analiza viaţa politică a domnului Dănuţă. Nu eu sunt cel îndreptăţit să-l analizez politic. Mai ales că nu mai facem parte din acelaşi partid. Nu mai suntem camarazi politici.
I.R. - Cum priviţi alianţa PSDR - PDSR?
D.S. - Faptul că ea există, însemnă că este şi posibilă. PDSR-ul este un partid important. Are oameni foarte bine pregătiţi, chiar şi la Botoşani. Însă nici într-un caz, nici acum după ce am votat cu Iliescu, eu nu pot avea încredere în persoana sa. Nu iau de bun tot ce spune dumnealui legat de viitoarea schimbare. Iliescu este o persoană avidă de putere. Iliescu pentru a fi la putere este în stare de orice, chiar şi de o faptă bună. Pe domnul Iliescu, eu personal l-am cunoscut în mai multe rânduri. Vreau să spun că limbajul şi mentalitatea domnului Iliescu sunt aceleaşi din vechime. Una vorbeşte şi alta este dispus să facă. Să nu-mi spună mie cineva că un om la vârsta domnului Iliescu se mai poate schimba. Dar domnul Iliescu este încă un personaj important în PDSR, de acum PDSR.
I.R. - Credeţi că viitoarea guvernare pedeseristă va schimba cu ceva viaţa politică, economică şi socială din România?
D.S. - Electoratul aşteaptă să se schimbe multe. Inclusiv eradicarea corupţiei. Dar este foarte grav că românii au o mentalitate de asistaţi. Nu se mai munceşte. Priviţi centrul politic al Botoşanilor, care este pietonalul Unirii. Veţi vedea stând pe bănci pensionari care aşteaptă majorarea pensiilor, alţii aşteptându-l pe Vadim să le dea case luxoase sau să facă ordine prin guvern cu mitraliera, sau să-i vadă în puşcării pe actualii conducători. Nu este numai o atitudine politică ciudată, este şi o lipsă de realism. Acel pensionar care aşteaptă majorarea pensiilor, dacă ar pune undeva un strat de ceapă, ar mai câştiga un ban. Şi nu numai pensionarii, ci oricare alt cetăţean. Trebuie să ne obişnuim cu faptul că un ban se câştigă numai prin muncă. Să vândă ceva, un ziar, un chibrit, să măture undeva, să cultive o ciupercă, să crească un copil, să îngrijească o babă, să se ducă undeva să câştige un ban. Salvarea nu este colectivă, este individuală. Raportul românului dintre el şi restul lumii este total greşit. În timp ce în lume se munceşte, la noi se aşteaptă să ne dea statul. Românul vede într-o poză pe prinţul Angliei curăţind WC-ul sau pe Pele măturând strada şi i se pare că totul îi doar o anecdotă. Mesajul este clar. Munca nu este degradantă. Ba chiar este idealul omului. Totul este ca să existe voinţa de a munci. PDSR-ul dacă vrea să obţină succes în viitoarea guvernare trebuie să pună românii la muncă.
I.R. - Şi o întrebare finală. Vă consideraţi un om care aveţi reacţii şi preocupări inedite?
D.S. - Vreţi să spuneţi dacă am întreprins acţiuni mai bizare? Asta înţelegeţi prin inedit?
I.R. - Răspunsul aş vrea să-l primesc într-un interviu viitor, când vom încerca să discutăm despre omul Dumitru Sandu. Vă mulţumesc!
D.S. - Şi eu vă mulţumesc!

N.R. – Interviul a apărut în săptămânalul Jurnalul de Dotoşani şi Dorohoi nr. 662/14 decembrie 2000 şi s-a dorit a fi o radiografie politică a acelor timpuri. Dacă e să comparăm atmosfera politică a anului 2000 cu cea de acum, nu constatăm mari progrese. Corupţia stă bine înfiptă, politicienii continuă să-şi apere propriile interese, nivelul de trai a crescut doar în casele celor avuţi, baronii social-democraţi convieţuiesc în pace şi prietenie cu noii lor colegi liberali.


Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Elevii defavorizaţi social vor beneficia lunar de 180 de lei
Laura Cosoi a făcut baie în mare la patru dimineaţa
Telespectatorii hotărăsc ce muzică se cântă
Ieri, vreme de două ore, profesorii au stat în grevă
Mesajul pentru românii din Italia
să nu mai plecăm capul, că ni-l taie italienii
PRM-ul consideră cheia alegerilor locale promovarea tinerilor
Protectorul parlamentarilor hapsâni
Proiect transfrontalier împletit cu o aniversare a Centrului de Creaţie
S-a declanşat bătălia pentru controlul Colegiului Medicilor
Elev devenit specialist în Proiectul Comenius III, ne-a reprezentat în Italia
Anunţ important
Ajutaţi-i să ducă opinca în PE!
Program TELE’M Botoşani, miercuri, 21 noiembrie
Renate Weber - botoşăneanca cap de listă
Reprezentanţi din patru ţări la Colegiul "Mihai Eminescu"
Măsuri de decolmatare la staţia Tulbureni
Termica atenţionează asociaţiile cu multe datorii
Invitaţi din Republica Moldova şi Iugoslavia la Sărbătorile Iernii
Ţărăniştii promovează valorile tradiţionale rămânând români în Europa
Munteanu crede că prezenţa la vot va fi redusă
Interese meschine
Ioan Rotundu
Mirarea blondei
Horoscop
All Stars Figo vs Stelele României
Seminar naţional dedicat combaterii şi reducerii violenţei în şcoală
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog