Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Cultură
Anunţuri
Învăţământ
Sănătate
Administraţie
Ştiri agenţii
Horoscop
Ofertă de afaceri
Umor
Gastronomie
Comentarii
Religie
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
11012
De la 07 Ianuarie 2003
122896661

În Izolator am trăit cele mai îngrozitoare clipe din viaţa mea

  • 24 April 2009, 23:00
Iurie, ce ai făcut în ziua de 7 aprilie? De ce ai venit la Chişinău?
- La 7 aprilie, ca de obicei, am fost la serviciu. Pe la prânz am aflat ce se întâmplă la Chişinău. Am mers în centrul oraşului Cahul unde m-am întâlnit cu mai mulţi tineri care, ca şi mine, căutau informaţii despre ceea ce are loc în capitală, căci serverele moldoveneşti erau blocate, telefoanele bruiate, iar posturile de televiziune M 1 şi NIT transmiteau muzică populară. Din cauza lipsei de informaţie, la 16.30, am decis să merg la Chişinău cu o maşină de ocazie. Pe drum, am întâlnit două microbuze cu persoane care, de asemenea, se duceau la Chişinău şi m-am alăturat lor. La Chişinău, am ajuns pe la ora opt seara. Am participat la mitingul paşnic din PMAN. Din curiozitate, am fotografiat clădirile preşedinţiei şi parlamentului, care deja erau devastate. Pe la ora 23.00 ne-am pornit cu toţii spre Cahul.
- Când aţi fost reţinut de poliţie?
- Nu am reuşit să mergem nici două cartiere, că am fost opriţi de doi bărbaţi îmbrăcaţi în civil. În timp ce încercam să aflăm cine sunt şi de ce ne-au oprit, au apărut trei maşini ale poliţiei rutiere şi un microbuz cu poliţişti mascaţi şi înarmaţi. Ne-am urcat în transportul nostru şi i-am urmat până la poliţie, fiind avertizaţi că, dacă vom face vreo mişcare greşită, vor trage în noi. Ne-au escortat până la Comisariatul general de poliţie Chişinău. Eram vreo 32 de tineri.
- Ce a urmat, când au început să vă maltrateze?
- Când coboram din microbuz, au început să ne lovească, să ne înjure şi ni s-a spus să stăm lângă unul din pereţii comisariatului. Ni s-a ordonat să punem toate lucrurile personale în faţa noastră, să dezlegăm şireturile de la încălţăminte. Apoi ni s-a ordonat să ridicăm mâinile în sus şi să le sprijinim de perete, să aplecăm capul şi să îndepărtăm picioarele. Ni s-a făcut percheziţie corporală. Poliţiştii au început să-l bată pe unul din şoferii noştri, acuzându-l că a adus tinerii la moarte. De asemenea, au fost bătute toate persoanele care li se părea că sunt suspicioase. Unii poliţişti spuneau că recunosc în unii dintre noi persoane care au aruncat cu pietre în preşedinţie şi în poliţişti, indicând, astfel, cine trebuie să fie maltratat. Dacă cineva îndrăznea să ridice capul, să vorbească, era lovit cu pumnii şi cu patul armelor în coaste. Ne spuneau: „Vreţi revoluţie? Vă dăm noi revoluţie!”. Un poliţist a venit cu o cameră de filmat şi, trecând pe la fiecare, ne ordona brutal să ne spunem numele, prenumele şi de unde suntem. Deoarece eu avem câteva calendare ale PLDM, am fost etichetat ca organizator şi au început să îmi acorde o atenţie „deosebită”. Am stat la acel perete cu mâinile în sus aproximativ două ore. Mi-au îngheţat mâinile. Am încercat să suflu puţin în palme să le încălzesc, dar am fost observat şi „penalizat” cu două lovituri în regiunea rinichilor. Mi s-au luat amprente digitale, am fost fotografiat şi anchetat privind identitatea, locul de trai etc. Apoi m-au dus în faţa altui perete, dar pentru că acolo era înghesuială, m-au trecut lângă o uşă. De după acea uşă se auzeau gemete şi strigăte îngrozitoare. Ştiam că asta ne aşteaptă şi pe noi.
- Unde ai fost închis?
- În izolatorul Comisariatului general de poliţie am trăit cele mai îngrozitoare clipe din viaţa mea. Când am fost târât în holul izolatorului, am avut impresia că am nimerit în iad. Am văzut un tunel format, de o parte şi de alta, de poliţişti în civil şi în uniforme, cred că erau vreo 15 persoane. Toţi s-au năpustit asupra mea cu o bestialitate de care nici nu-mi puteam imagina că sunt în stare nişte oameni. Au început să dea în mine la întâmplare - cu coatele, cu bocancii militari, cu bâte de cauciuc. Parcă nimerisem într-o morişcă. Am strigat să nu mai dea în mine fiindcă sunt bolnav, dar aceasta i-a înrăit şi mai mult. M-au ridicat de jos şi m-au aruncat lângă o masă la care se afla un bărbat îmbrăcat în civil şi care încerca să scrie ceva.M-am bucurat că vor înceta să mă bată, gândindu-mă că voi fi anchetat, dar m-am înşelat. Cineva mi-a zis că nu de această masă trebuia să mă apropii. Cu câteva lovituri de picioare, mi s-a indicat o altă masă, în faţa căreia m-am pomenit fără să-mi dau seama, ca apoi iarăşi să fiu bătut - şi mai tare - pentru că, de fapt, trebuia să stau la o altă masă. Ajuns la prima masă, am fost impus să stau aplecat cu capul la nivelul mesei, cu mâinile după cap şi cu picioarele distanţate.
Persoana de la masă a început să mă ancheteze, în timp ce nişte poliţişti mă loveau crunt în spate (în zona omoplaţilor/cutia toracică, deoarece le spusesem că am probleme cu plămânii), în zona bazinului (la rinichi) şi la picioare. Unul sărea în sus şi în cădere mă lovea cu cotul în spate. Altul făcea doi-trei paşi în urmă, îşi lua viteză şi astfel mă lovea cu bâta în picioare. În timp ce eram lovit cu o cruzime caracteristică animalelor de pradă, trebuia să răspund la întrebările persoanei de la masă, să număr banii din portmoneu (840 de lei) care, din păcate, erau mărunţi.
Din cauza loviturilor, cădeam jos, fiind impus de fiecare dată să reiau numărarea banilor.Am căzut, de durere, şi nu m-am mai putut ridica. În aparatul foto pe care îl aveam, poliţiştii au văzut poze ale parlamentului şi preşedinţiei (făcute din exterior), fapt ce i-a enervat şi mai mult. Am fost torturat şi fizic, şi psihologic. Mai târziu, mi-au întors calendarele cu PLDM şi am fost aruncat în alt hol al Comisariatului, unde trei poliţişti mi-au ordonat să mă dezbrac până la piele. Unul dintre ei mi-a pus calendarele pe faţă şi lovea cu pumnul în ele, acuzându-mă că sunt „de-al lui Filat”. Fiind în pielea goală, am fost lovit crunt cu pumnii şi bocancii. M-au forţat să fac cinci aşezări, după care mi s-a ordonat să-mi iau hainele şi să merg pe un coridor spre celulă. Mi-am revenit din şoc abia a doua zi. Din cauza loviturilor, picioarele îmi erau foarte umflate, motiv pentru care nu puteam sta pe spate şi nici pe burtă. Am fost dus într-o celulă de 3m x 4m, unde mai erau 11 tineri, toţi torturaţi.
- Te-au obligat să mărturiseşti lucruri pe care nu le-ai făcut?
- În seara zilei de 8 aprilie am fost dus la un anchetator. I-am spus că sunt membru al PLDM. Imediat, individul m-a scos pe hol şi a început să strige că a găsit organizatorul. De asemenea, insultându-mă, el mă impunea să recunosc că am fost plătit să vin la miting. Când m-a îmbrâncit pe hol, m-a lovit la rinichi. Un poliţist m-a întrebat de ce mă ţin de rinichiul stâng. I-am zis că mă doare îngrozitor de tare. A început să mă lovească în partea dreaptă, spunându-mi că nu e bine să mă doară doar într-o parte. În aceeaşi zi, am fost dus la un procuror care insista să confirm că am fost plătit pentru a participa la manifestaţie şi că deplasarea noastră la Chişinău a fost organizată ba de Filat, ba de Chirtoacă.
- V-au dat mâncare, apă?
- Am fost arestaţi în jurul orelor 01.00-01.30, pe data de 8 aprilie, iar de mâncare ni s-a dat abia în seara zilei de 8 aprilie, pe la 19.00. „Meniul” conţinea o felie de pâine şi o cană de apă caldă. În celulă era un veceu care avea o ţeavă pentru scurgerea apei. Când nu mai rezistam de sete, beam apă din acea ţeavă, ruginită şi foarte murdară.
- Unele persoane reţinute vorbeau de faptul că li s-au solicitat anumite sume de bani…
- E vorba de avocaţii din oficiu, care au şantajat familiile tinerilor arestaţi, ameninţându-le că, dacă nu vor da sume de bani cuprinse între 2000 şi 5000 mii de lei, copiii lor vor face 25 ani de puşcărie. Cel puţin opt tineri de la Cahul au achitat aceste sume.
- Aţi avut parte de îngrijiri medicale?
- Am cerut asistenţa medicului, pentru că îmi amorţiseră picioarele şi erau foarte umflate. Gardienii mi-au zis că în statele de personal ale comisariatului nu sunt medici.
- Ţi-ai făcut expertiza medico-legală, care sunt concluziile investigaţiilor?
- M-am aflat în izolator de pe 8 aprilie, ora 03.30, până la 10 aprilie, ora 18.00. Acasă am ajuns vineri noaptea. Sâmbătă, m-am adresat la Spitalul raional, unde am fost examinat de către un medic traumatolog şi un chirurg. Am fost şi la medicul legist. Încheierea medicului legist este următoarea: „În baza datelor examenului medico-legal şi a fişei de ambulatoriu, Crăciuneac Iurie are edem-echimos cu contuzie a ţesuturilor moi ale ambelor femururi, provocat de acţiuni traumatice cu obiecte contondente dure; coincid timpului relatat de victimă. Se clasează ca leziuni UŞOARE cu dereglarea sănătăţii până la 21 de zile”.
- Ce pedeapsă ţi-a dat judecata?
- Mi s-a intentat dosar penal pe articolul 285 (dezordine în masă), iar forma de arest preventiv este „libertate cu interdicţia de a părăsi locul de reşedinţă şi ţara pe o perioadă de 30 de zile”.
- Mulţi tineri sunt demoralizaţi şi speriaţi, le e frică să iasă din case. Tu nu ai fost ameninţat să-ţi ţii limba după dinţi? Fiind în Cahul, nu eşti intimidat?
- Eu am avut noroc de Alexandru Postică, avocatul care a dat dovadă de profesionalism şi consecvenţă în procesul apărării. Din păcate, organele de ordine continuă intimidările şi urmăririle şi în Cahul, recurgând chiar la provocări în vederea arestării cât mai grabnice, motivând că fac „şum”, cum s-a exprimat comisarul de Cahul. Şi alţii sunt intimidaţi. De exemplu, un tânăr din Cahul a fost exmatriculat de la Şcoala profesională nr. 1. Sora unui elev de la Colegiul industrial-pedagogic, reţinut, este ameninţată cu exmatricularea pentru că a cerut de la diriginta fratelui său o caracterizare. Directorul Colegiului industrial-pedagogic impune tinerii reţinuţi, care studiază la colegiu, să scrie explicaţii referitoare la reţinere şi insistă să menţioneze câţi bani li s-au dat pentru a pleca la Chişinău. Majoritatea tinerilor reţinuţi la Chişinău au fost citaţi sau invitaţi la Comisariatul de poliţie din oraşul Cahul, fiind însoţiţi de părinţi. Culmea e că au fost intimidaţi şi părinţii acestora. Poliţiştii îi întrebau pe aceştia câţi bani le-au dat copiilor în acea zi, dacă-i cunosc pe Iurie Crăciuneac şi Ion Butmalai. Erau învinuiţi că nu şi-au educat bine copiii şi tot aşa…
Timpul
(Romaneine Global News)

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Manifestări antisemite sau teribilism? Ambele fac Botoşanii de râs
Studentă în… călduri
Organizează distracţii de neuitat
Ciorbă ardelenească
Comunicat de presă „Vivat Veselia”
Horoscop
Voi începe cu România ...
Cine se teme de cetăţenia europeană pentru basarabeni?
Represiunea regimului comunist al lui Voronoin condamnată la Parlamentul European
Comentariul comentariilor LXIV
(Ioan Rotundu)
Mii de basarabeni trimit cereri pentru a redeveni cetăţeni români
PROGRAM TELE'M BOTOŞANI SÂMBĂTĂ 25 aprilie
Schimbări, cu scandal, la şefia Serviciului de Pază şi Ordine Flămânzi
Sistemul sanitar botoşănean se îndreaptă către colaps
Pesediştii botoşăneni apreciază că sunt avantajaţi la europarlamentare
Târgul meşterilor populari la cea de-a treia ediţie
Pesediştii se bucură că nu mai au oprelişti la şefia instituţiilor
Crin Antonescu vine la Botoşani
Încă o biserică în curte de spital
Modernizarea drumurilor loveşte în veniturile medicilor de familie
Noi reglementări în accederea la catedră
Bursa locurilor de muncă, cu părţile ei plăcute şi mai puţin plăcute
Se pregăteşte politizarea conducerilor de spitale
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog