Tocmai pentru a se diminua cât mai mult pericolele în astfel de situaţii, a fost instituit serviciul de alarmare prin sirene, care, pe timpul războaielor, avertiza cetăţenii asupra raidurilor aeriene, iar în prezent atenţionează populaţia în cazul seismelor, inundaţiilor, alunecărilor de pământ catastrofale. Dacă pe timpul împuşcatului Ceauşescu se făceau periodic, mai ales în oraşe, simulări în care erau implicate serviciile de pază civilă, pompierii, salvările, şi în care erau folosite din plin sirenele, în prezent din acest punct de vedere nu se mai întâmplă nimic. Bineînţeles, la nivelul primăriilor se întocmesc tot felul de situaţii, se fac planuri de apărare, de evacuare, dar nimeni nu ştie exact dacă sirenele, de exemplu, se mai află în stare de funcţionare.
La ora actuală, în oraşul Flămânzi, mai există doar două sirene, una la Grupul Şcolar "Nicolae Bălcescu" Flămânzi şi una hăt în deal, pe dispensarul veterinar în care locuieşte fostul primar Micuţaru. Sunt multe, sunt puţine la un oraş cu o populaţie de 13-14.000 de locuitori, nimeni n-a putut să ne spună. Nici măcar de ce nu există o sirenă amplasată în cartierul de blocuri, unde este cea mai mare densitate de oameni din oraş.
Am aflat că, cu 20 de ani în urmă, mai funcţiona o sirenă, la fosta Filatură, dar de când unitatea industrială a devenit o amintire, nici de soarta sirenei nu se mai ştie nimic. În schimb, de la Primăria Flămânzi am aflat că, printr-un protocol reînnoit periodic, bisericile, în situaţii deosebite, sunt obligate să tragă clopotele, ca de pe la 1.500 toamna încoace, periodic. Nu e rău, zicem noi, dar cu sirenele cum rămâne?
Cheia care porneşte sirenele este la profesorul Nicolae Bâldea, şeful Serviciului Situaţii de Urgenţă, care are misiunea ca, împreună cu o persoană din conducerea primăriei (primar, viceprimar, secretar) să folosească această formă de alarmare în situaţii deosebite. Se pare că ultima dată sirenele au fosta alarmate în 2001, atunci când implozia nereuşită, prin care s-a încercat demolarea blocurilor de garsoniere D1 + D2, a provocat importante pagube materiale la apartamentele din zonă, situaţia creată fiind similară unei stări de urgenţă.
Rămâne speranţa că astfel de situaţii să nu mai apară niciodată, iar sirenele de alarmare să ruginească în pace până vor fi înlocuite de alte sisteme mult mai utile şi mai sofisticate. Mai ales că, după cum ni s-a spus, specialiştii au stabilit că, datorită configuraţiei, în Flămânzi nu vor fi niciodată inundaţii majore sau mari alunecări de teren. Surpriza majoră poate fi cutremurul, căci în prezent nimeni nu mai poate fi sigur că locuieşte într-o zonă fără pericol seismic, exemplul cel mai elocvent fiind cel din Armenia unde, în anii 90, zeci de mii de oameni au pierit pentru că nu erau pregătiţi pentru aşa ceva. (B.P.F.)