Senatorul conservator Gavrilă Vasilescu constată cu fiecare ocazie când se află la Botoşani, că acel conflict între vicepreşedintele Consiliului Judeţean Marcela Lozneanu şi preşedintele Constantin Conţac persistă. Deşi legea permite preşedintelui CJ Botoşani, senatorul conservator consideră că nu este posibil ca unui vicepreşedinte să nu îi repartizezi nişte sarcini. Gavrilă Vasilescu susţine că va studia cu atenţia legea şi dacă va fi nevoie o va amenda, pentru că, în opinia sa din greşeli se învaţă, iar situaţia poate fi remediată.
Este destul de dificil să se rezolve această problemă, dar nu din cauza vicepreşedintelui Lozneanu, ci din cauza preşedintelui Conţac. El trebuie să înţeleagă că ea este lidera Partidului Conservator şi nu membră a PSD, ca să răspundă la comenzile pe care PSD le dă când este vorba să se voteze în cadrul Consiliului Judeţean, a declarat Gavrilă Vasilescu. Având în vedere că preşedintele CJ este la nivel judeţean personalitatea politică numărul unu, senatorul conservator îl asociază oarecum cu preşedintele ţării Traian Băsescu. Asemănarea dintre cei doi este că folosesc scandalul pentru a ieşi în prim plan.
Omul care declanşează cele mai multe scandaluri la nivelul ţării este preşedintele Băsescu. Dacă scoatem Constituţia aflăm că rolul preşedintelui ţării este acela de a fi mediator între instituţiile statului pe de o parte şi pe de altă parte între instituţii şi societate, susţine Senatorul conservator. Din punctul său de vedere însă, când preşedintele ţării vorbeşte despre anticipate deja iese în afara copertelor Constituţiei. În ceea ce îl priveşte pe Conţac, Gavrilă Vasilescu declară că acesta nu a fost ales în calitate de preşedinte de cetăţeni, ci de colegii consilieri judeţeni. El susţine că ar trebui identificat un canal pe care autorităţile locale din Botoşani să se aşeze la masa tratativelor, astfel încât să elimine conflictele, pentru a acţiona în sensul ajutării judeţului. În opinia sa, prin dubla funcţie, atât de preşedinte CJ, cât şi de preşedinte a PSD, Conţac are destule mijloace să se afirme, fără a implica politicul în administraţie. (Bianca ALBU)