Ţinând cont de vârsta celor implicaţi în caz, soluţia dată de justiţie se situează sub limita bunului simţ. Se pare că în zilele noastre nu se face diferenţa între o persoană care prezintă într-adevăr pericol public şi una care abia se mişcă pentru a-şi satisface nevoile fiziologice. Cazul soţilor Gheorghe (foto) şi Didina Dumitriu, de 79 respectiv 75 de ani, din comuna Bogdăneşti, judeţul Suceava, chiar dacă constituie o excepţie de la regulă prin dramatismul situaţie în care au fost puşi, reprezintă o dureroasă aplicare a dictonului „Legea e dură, dar e lege“.
În anul 1947, Ioan Buhat din localitatea Bogdăneşti, judeţul Suceava, s-a decis să-şi împartă averea celor trei fiice ale sale. Didinei, care era căsătorită cu Gheorghe Dumitriu, fiind şi cea mai mare dintre surori, i-a revenit casa părintească şi grădina din spatele locuinţei. Aceasta avea însă obligaţia de a-i îngriji pe bătrâni şi a suporta toate cheltuielile pentru înmormântare. Bătrânii au făcut acte de proprietare pentru tot ceea ce a împărţit fetelor. Timp de peste 40 de ani totul a fost în regulă.
Imediat după Revoluţia din 1989, celelalte două surori au venit să-şi ceară partea lor de grădină de pe lângă casa părintească. Convinşi fiind că sunt proprietari cu acte în regulă pe cele 20 de prăjini de pământ, soţii Didina şi Gheorghe Dumitriu au continuat să cultive terenul respectiv, nepermiţând celor două rude să beneficieze de roade. Supărate, cele două surori au formulat acţiune în instanţă împotriva soţilor Dumitriu.
După şapte ani de judecată, instanţa din Fălticeni le-a dat câştig de cauza celor două petiţionare, ignorând actele de proprietate aduse în apărare. Pentru că soţii Dumitru nu au respectat hotărârea judecătorească şi au continuat să-şi lucreze pământul ca şi cum ar fi fost proprietatea lor, au fost chemaţi în judecată de cele două surori pentru „tulburare de posesie“. Pe data de 25 iunie 1998, instanţa de judecată i-a condamnat pe cei doi la trei luni de închisoare cu suspendare. „Au venit cu executor judecătoresc şi mi-au luat grădina. Eu nu am ţinut de cont de acest lucru şi am continuat să-mi lucrez pământul. Nu am făcut decât să-mi ţin partea mea grădină pe care mi-au lăsat-o socrii. Deranjaţi probabil de gestul meu, cele două cumnate m-au dat din nou în judecată“, povesteşte Gheorghe Dumitriu.
Pe data de 13 noiembrie 2000 s-a pus în mişcare cea de-a doua acţiune în instanţă. După un proces, care a durat mai bine de un an, soţii Dumitriu au fost sancţionaţi cu amendă penală de 500.000 lei, fapt ce a revocat suspendarea executării pedepsei iniţiale.
Astfel, la aproape 80 de ani, deşi nu au avut antecedente penale iar soţul este chiar veteran de război, cei doi bătrâni au ajuns să fie închişi în Penitenciarul Botoşani. Impresionată de această poveste, conducerea penitenciarului a propus ca soţii Dumitriu să fie puşi în discuţia comisiei pentru eliberarea condiţionată. Dacă lucrurile vor merge bine, cei doi bătrâni pot pleca acasă pe data de 15 februarie.
„Legal, instanţa de judecată şi-a făcut datoria. Tulburarea de posesie constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare sau amendă penală. Noi am intenţionat să facem demersuri pentru graţiere individuală, dar, până se rezolvă problema, trece luna. Urmează ca bătrânii să fie discutaţi în comisia pentru eliberarea condiţionată“, spune col. Dumitru Dughilă, comandantul Penitenciarului Botoşani.
Cât timp vor sta în puşcărie soţii Dumitriu vor beneficia de un regim alimentar diferenţiat şi de o atenţia sporită din punct de vedere medical. În timp ce Didina Dumitriu îşi plânge de milă, Gheorghe se întreabă cu ce a greşit. „Am patru ani de armată şi nu am fost o secundă pedepsit. M-a băgat în puşcărie un om care toată viaţa a furat pâinea oamenilor din sat“, mai spune Gheorghe Dumitriu. (Dorina LUPU)
N.R. Articolul a apărut în săptămânalul Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi nr. 719/19 ianuarie 2002. Cei doi bătrâni au fost eliberaţi de către Comisia de eliberare condiţionată. Cazul lor, de un dramatism aparte, este un exemplu clasic de corupţia care domina şi continuă să domine justiţia noastră. Cei care au furat cu miile şi sutele de miliarde sunt acum personalităţi ale vieţii noastre politice, economice şi sociale, mulţi chiar în Parlament. Cei săraci, precum cazul acestor bătrâni, care au crezut că dreptatea lor nu poate fi strâmbată de judecători, au ajuns după gratii. Şi nedreptăţile continuă.