După ce s-au şpriţuit bine şi au prins niscaiva curaj au început să se laude unul către altul cam ce-i va face lui Rotundu ca să-mi închidă gura. Nu ştiu cât de exact a reţinut cel care mi-a trimis SMS-ul, dar conţinutul lui este următorul: Dacă Mihalachi l-a lăsat fără ziar, noi o să-i luăm ce io-a mai rămas şi-i închidem site-ul
. Mă loazelor, dacă aţi avea ceva cultură generală, că de cea profesională n-am pretenţia să vă cer că v-aş pune în situaţii jenante, aţi şti şi voi că un site nu poate fi închis pentru că domeniul este cumpărat pe viaţă. Mai aflaţi loazelor că şi dacă un judecător ca Mardar ar vrea să-mi închidă site-ul n-ar putea pentru că el este găzduit pe un server în Londra, care server aparţine unei companii din Noua Zeelandă iar administrarea se face din statul Panama. În asemenea condiţii o hotărâre judecătorească dată de o instanţă românească nu este opozabilă.
Pe vremea în aveam site-ul pe servere româneşti, alte loaze politice din PSD au reuşit să-mi blocheze accesul cititorilor când publicam articole referitoare la corupţia care înflorea prin acest partid. Aşa că m-am pus la adăpost. Mai aflaţi că Victor Mihalachi nu m-a lăsat fără ziar. Eu i-am vândut Jurnalul, partea printată, pe bani buni şi mi-am oprit partea online pentru că ştiam că viitorul presei acesta va fi. Am fost primul din Botoşani care am ieşit cu ziarul Online şi sunt singurul care am arhivă ce permite vizualizarea articolelor din anii anteriori.
De luat nu aveţi ce-mi lua că n-am nimic, adică am ceva, acel ceva ce la- consemnat şi Creangă în amintirile lui: Sula şi căciula. Au mai încercat şi alţii, mai cu cheag decât voi şi s-au ales doar cu învăţătura de minte.
Când am pornit la lupta cu canaliile, impostorii şi corupţii din clasa politică şi administraţia publică primul lucru pe care l-am făcut a fost să nu posed nimic personal, să nu am în jurul meu pe nimeni prin care să pot fi şantajat. M-am pus dezinteresat în slujba cititorilor, a comunităţii botoşănene şi nu am preţ cu care pot fi cumpărat pentru că nu mă interesează banii sau orice altă avere.
Gura n-o să puteţi să mi-o închideţi nici în mormânt. Şi de acolo am să vă tulbur liniştea sufletească de care nici acum nu aveţi parte pentru că aveţi o conştiinţă încărcată cu multe păcate.
Sunt obişnuit să fiu ameninţat cu moartea sau cu bătaia soră cu moartea, aşa că ameninţările voastre nu-şi mai au efect asupra mea. De voi fi eu victimă şi voi călăii, eu voi fi în câştig şi nu voi. Oricât de tare vă credeţi în cojocul vostru urât mirositor, acul tot la mine este. S-auzim de bine!