Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Cultură
Anunţuri
Economic
Fapt divers
Editorial
Sănătate
Administraţie
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Mondene
Reportaje
Comentarii
Publicitate
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
8569
De la 07 Ianuarie 2003
122868636

Lacrimile Basarabiei care ard faţa României şi a Europei

  • 27 March 2008, 23:00
Implinirea a 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Tara Mama, care a avut loc la 27 Martie 1918, eveniment esential in faurirea Romaniei Mari si pe care-l reactualizam in aceste randuri, ar trebui sa fie pentru noi toti un prilej de aniversare si de bucurie nationala, transmite Vocea Basarabiei, intr-un material realizat de George Alexa, din Detroit, Sua, preluat de Romanian Global News. Din nefericire nu este si nici nu poate fi, mai ales in aceste momente cruciale pentru istoria Romaniei si a Basarabiei.Nu poate fi, pentruca, la numai 22 de ani dela marea Unire, bucuria acestei aniversari ne-a fost umbrita, de smulgerea din trupul Romaniei Mari a Basarabiei, a Bucovinei de Nord si a Tinutului Hertei, in urma monstruosului tratat dintre Hitler si Stalin, semnat de Ribbentrop si Molotov la Moscova, la 23 August 1939, care a inghetat lumea de spaima si pe baza caruia a fost lansat odiosul ultimatum sovietic din 26 Iunie 1940.
O raza stralucitoare de bucurie si de mandrie nationala a sclipit totusi in sufletele noastre, acum 67 de ani, dela recucerirea Basarabiei, a Bucovinei de Nord, a Tinutului Hertei si a Transnistriei, din ghiarele sovietice, de catre armata romana victorioasa, sub conducerea Maresalului Ion Antonescu, la 27 Iunie 1941.
Dar aceasta raza de bucurie nationala, prea trecatoare, a fost strivita la 23 August 1944, acum 64 de ani, cand Basarabia, Bucovina de Nord, Tinutul Hertei si Transnistria au fost cotropite din nou de Sovietici.
Si ca durerea umilirii noastre nationale sa fie si mai mare, aceasta noua cotropire a culminat la 1 Iunie 1946 cu martirizarea marelui nostru Erou National Maresalul Ion Antonescu, ale carui cuvinte, rostite in fata plutonului de executie: “Daca mor, este pentru Bucovina si Basarabia, de ar fi sa reincep as face la fel”, au cutremurat si vor cutremura, de atunci si pana astazi, toate constiintele romanesti.
Aceste cuvinte pecetluite solemn in fata mortii lui martirice pentru Neamul lui Romanesc, ne-au ramas ca un testament suprem al marelui erou roman, pentru reintregirea cu Patria Mama, inca neinfaptuita, a Basarabiei, Transnistriei, Bucovinei de Nord si Tinutului Hertei, pe care el le-a dezrobit si le-a redat Romaniei Mari.
Sa reamintim cu acest prilej si faptul, destul de dureros, ca ziua de 1 Iunie 1946 inca nu a fost declarata zi de doliu national in memoria Maresalului Ion Antonescu, nici in Basarabia si nici in Romania.
Ne doare sa o spunem, dar istoria celor invinsi este scrisa totdeauna de invingatori. Numai cei invinsi isi scriu istoria lor cu lacrimi si cu sange. Si istoria noastra nationala, de dupa 23 August 1944 si pana in Decembrie 1989, sub robia sovietica, atat in Romania, cat mai ales in Basarabia, Transnistria, Bucovina de Nord, Tinutul Hertei, dar si in Cadrilaterul Dobrogean, care niciodata nu trebuie uitat, adevarata noastra istorie nationala a fost scrisa, repet, cu lacrimi si cu sange; cu lacrimi romanesti si cu sange romanesc! Si cate lacrimi romanesti si cat sange romanesc ii va trebui cuiva sa descrie vreodata surghiunul cel mai salbatic posibil la care au fost supusi fratii nostri romani de suflet si de sange, lasati prada inrobirii sovietice de catre Europa, din care si ei faceau parte si pe care intotdeauna au aparat-o cu pretul vietii lor? Si oare aceste lacrimi de foc ale fratilor nostri basarabeni, bucovineni, herteni si transnistrieni nu ne vor arde si noua obrajii pentruca am facut prea putin, sau aproape nimic, pentru usurarea suferintelor lor? Nu mai vorbim de obrajii Europei Occidentale, care niciodata n’au fost arsi de lacrimile de suferinta ale Romaniei de Rasarit si ale Romaniei Mari, si ale carei sentimente de recunostinta pentru cei care au stat de straja la marginea de rasarit a Continentului, pentru linistea si buna lor stare materiala si spirituala, au fost totdeauna dominate de interesele ei mercantile si meschine confesionale, care nu au cu nimic de-a face cu romanitatea si demnitatea crestinatatii ortodoxe rasaritene a Neamului nostru, de structura stramoseasca Thraco-Geto-Dacica.
O palida lumina de nadejde, din ce in ce mai indoielnica, ne ofera acum implinirea a 17 ani de cand Basarabia noastra istorica, de data aceasta micsorata si parcelata de sovietici in tovarasie cu comunistii ucrainieni, si-a dobandit totusi prin propriile ei forte patriotice o firava independenta statala sub numele de Republica Moldova, la 27 August, 1991 si in care este inclusa si o parte din Transnistria, in timp ce restul care a mai ramas din Transnistria, impreuna cu Basarabia de Nord si de Sud, cu Bucovina de Nord si cu Tinutul Hertei si-au continuat, inlacrimate si impotriva vointei lor, perfida robie ucraineana, parafata din nefericire si printr’un tratat romano-ucrainian, anti-romanesc si fara nici o noima, in Iunie 1997 si lasate astfel in vitregie sa-si apere singure fiinta nationala, limba romaneasca si credinta stramoseasca. Aici am ajuns. Un neam nu poate fi sters de pe fata pamantului decat atunci cand isi pierde identitatea sa etnica, nationala si religioasa. In aceasta primejdie de moarte se afla fratii nostri basarabeni, transnistrieni, bucovineni si herteni, si in aceeasi primejdie de moarte ne aflam si noi, din pricina ca nu vedem primejdia deznationalizarii fratilor nostri de sange si de suflet, oriunde s-ar afla ei pe fata pamantului.
Iata de ce implinirea a 90 de ani dela Unirea Basarabiei cu Patria Mama, la 27 Martie 1918, nu poate sa fie o aniversare de bucurie si de jubilare nationala, ci doar o comemorare plina de sobrietate, a unui eveniment istoric de cea mai mare importanta nationala si internationala, recunoscut ca atare prin Tratatul de Pace incheiat in Paris, de-a-pururea si pentru totdeauna, la 28 Octombrie 1920, intre Romania, Marea Britanie, Franta, Italia si Japonia. Pentru prima oara s-a precizat clar, intr’un tratat international, ca: din punct de vedere geografic, etnografic, istoric si economic, unirea Basarabiei cu Romania este pe deplin justificata. Era consfintita si pe aceasta cale, in ciuda unei istorii nedrepte si necrutatoare, aceeasi identitate istorica nationala, oglindita cu tarie in aceeasi constiinta romaneasca de credinta ortodoxa, de limba si de neam, a Basarabiei cu Tara noastra Mama, Romania Mare de acum 90 de ani. Din amare si dureroase, lacrimile Basarabiei au devenit atunci stralucitoare de bucurie in comuniunea de iubire a Neamului Romanesc, acelasi dela Bug si dela Nistru pana la Tisa.
Dar nu pentru prea multa vreme. Se implineste aici si acum vorba marelui poet Lucian Blaga, care spunea ca nicio bucurie nu poate sa fie deplina!
Astfel, Romania de Rasarit, formata din Basarabia si Bucovina, prima subjugata la 1812 de Rusia tarista si reintregita cu Tara Mama la 27 Martie 1918, iar a doua furata de Austro-Ungaria la 7 Mai 1775 si reintregita cu Romania la 27 Noiembrie 1918, aceasta Romanie de Rasarit a fost reintegrata in Europa prin Romania Mare, ramanand mai departe sub noua stapanire sovietica doar Transnistria Romaneasca dintre Nistru si Bug, straveche parte integranta si organica din marea vatra stramoseasca a strabunilor nostri Thraco-Geto-Daci, pe care s-a format si s-a dezvoltat Neamul nostru romanesc, infruntand si aparand Europa de valurile sangeroase ale navalirilor barbare din Rasarit.
Din nefericire, aceasta Romanie de Rasarit, pavaza neinfranta a Romaniei Mari si a Europei Occidentale, incepand din 1944 si pana in prezent, sangera in hotarele ei romanesti si europene si sangera si in sufletele noastre. Dar va veni vremea si acuma este, cand adevarul si dreptatea Neamului romanesc vor fi iarasi recunoscute de toata lumea si se va realiza atunci ca expansiunea imperialista sub forma panslavismului si a mesianismului rusesc, lasata mostenire testamentara de Petru cel Mare, s’a lovit todeauna si a fost anihilata, prin suferinte si jertfe nationale, de aceasta Romanie de Rasarit, in hotarele careia, in ultimele doua secole, toate valurile rusesti, tariste si comuniste, s-au izbit neputincioase si nu au putut trece mai departe. Si cu ajutorul lui Dumnezeu, nu vor trece nici de acum inainte.
Iata de ce, comemorand cu sobrietate Unirea Basarabiei cu Tara Mama, infaptuita la 27 Martie 1918, celebram insasi fiinta Neamului nostru in aceeasi identitate istorica de constiinta nationala, de neam, de credinta si de limba romaneasca, precum si in aceeasi identitate etnica de obiceiuri, de traditii si de datini stramosesti, pe baza carora s’a facut Unirea Basarabiei la 27 Martie 1918 si se va face iarasi, cand sufletele noastre romanesti vor fi din nou tari, dela vladica si pana la opinca, si vom fi in stare sa ne trezim din somnul cel de moarte, dovedind dusmanilor nostri de moarte ca sangele romanesc de pretutindenea, din Basarabia, din Transnistria, din Bucovina de Nord, din Tinutul Hertei, din Cadrilaterul Dobrogean, din Transcarpatia Maramuresana, din Ungaria si din toata Penisnusla Balcanica, si mai ales din Romania, apa nu se face si ca duhul Neamului nostru nu va pieri niciodata!
Dar sa avem credinta in Dumnezeul parintilor si stramosilor nostri, sa ne intarim sufleteste in legea stramoseasca a Neamului nostru si sa retinem din aceasta comemorare ca sensul Romaniei Mari, asa cum ne-a fost revelat de Unirea Basarabiei cu Romania Mare la 27 Martie 1918, nu s-a pierdut, ca este inca viu si doar asteapta sa fie reactualizat si infaptuit in hotarele dorului romanesc, nu prin altii, streini de Neamul nostru, care vor sa ne piarda, ci prin noi insine. Numai atunci in diadema de aur a Romaniei Mari vor straluci iarasi, transfigurate de sfintenia suferintelor indurate pentru Neamul si credinta lor stramoseasca, Basarabia, Transnistria, Bucovina de Nord si Tinutul Hertei, precum si Cadrilaterul Dobrogean.
Cu prilejul acestei sfinte comemorari nationale, asi dori sa inchei cu o definitie poetica a Basarabiei data de scriitorul basarabean Tudor Plop-Ulman: Basarabia / Cuvant cu patru a / Ca o biserica / Cu patru turle albe / Pe zarile istoriei / Careia nu stiu cine / I-a furat clopotul. Metaforic vorbind, Basarabia, ca o biserica fara clopot, a fost redusa la tacere, pe toate zarile istoriei. Nici durerile nu si le mai poate striga in dangatele clopotelor de alarma, pentruca toate clopotele ei au fost furate sau amutite.
Dar unde sunt clopotele Romaniei Mari? La aceasta, a 90-a comemorare a Unirii Basarabiei cu Tara Mama, toate clopotele Romaniei Mari, impreuna cu clopotul lui Stefan cel Mare dela Manastirea Putna, ar trebui trase cu inversunare, ca sa se auda in intreaga lume incalcarea dreptatii nationale, suferintele suprafiresti si mai ales inrobirea bisericeasca, martirizarea si deznationalizarea, prin rusificarea si ucrainizarea Neamului Romanesc din Basarabia, Transnistria, Bucovina de Nord si Tinutul Hertei.
Si poate vom auzi atunci si noi romanii-americani si canadieni, aceste clopote ale disperarii fratilor nostri de peste Ocean si le vom intinde cel putin sufleteste, o mana de ajutor si o rugaciune intru alinarea suferintelor lor.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
(Romanien Global News)

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Lăcomia părintelui Luca de la Popăuţi pare să nu aibă limite
părintele afuriseşte autorităţile publice pe la mese îmbelşugateel vrea pământul Spitalului de boli contagioase
În naivitatea sa, ministrul Silaghi crede că poate învinge birocraţia
Politicieni cu pretenţii de viitori parlamentari
Ioan Rotundu
Dorohoienii au piedica legată… spre Casă de Cultură
Şef nou la Protecţia Copilului Botoşani
Secretari de primărie puşi la zid
Comentariul comentariilor (LXXXV)
(Ioan Rotundu)
Primarii certaţi cu curăţenia vor rămâne în atenţia autorităţilor
Greul în agricultură abia începe
Semnal de alarmă faţă de citricele de proastă calitate
Nu-i destul că-i sărac, dar mai fost şi păgubit
Directorul Andrieş acuză consilierii locali dorohoieni de nepricepere
Acuzat de evaziune fiscală pentru că întreţine patru amante
Pregătiri pentru Ziua Jandarmeriei
Taina Noului Ierusalim
Un taximetrist e acuzat că face trafic de droguri
„Altare”
Poliţiştii din Flămânzi au primit premii dar nu şi avansări în grad
Şoseaua infernului
Atenţionaţi să nu vină la poliţie cu muniţia descoperită, în geantă!!!
Conducta cârpită timp de o lună a funcţionat doar ...o oră
Picasso şi hoţul
Horoscop
Program TELE'M Botoşani, vineri, 28 martie
Ofertă giurgiuveană
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog