Nevoia accesului la informaţie, manipularea calculatorului, integrarea europeană pun, stringent, în faţa românului problema nevoii de limbi. Tradiţii există, create de epoci şi fenomenele lor, cu procese de turcizare, grecizare, rusificare Să învăţăm limba rusă cântând! -, de actualitate fiind acum englezirea, franţuzirea, circumscrise efortului general de intrare în Europa noastră dragă. Pe vremuri, o creştere aleasă într-un pension, o guvernantă bine instruită ocazionau junilor români satisfacerea nevoii de limbi, componentă de prim rang a accesului său la lumea bună, aidoma legendarei Coane Chiriţa, emblemă a cosmopolitismului nostru. Tocmai de aceea spunea poetu Ai noştri tineri la Paris învaţă... Era realizat astfel contactul românului cu o mare limbă, de circulaţie. Ne franţuzeam, atunci, nu glumă! Astăzi, engleza pare a fi primordială, putându-se aranja accesul la ea, pe categorii de studiu începători, avansaţi-, dar şi de vârstă preşcolari, adolescenţi, pensionari, ca şi pentru românii cu handicap oligofreni. Permanentizarea muncii la cules de căpşuni spaniole, domeniu ceva mai nou de activitate (creatoare), determină înclinarea românului spre o limbă nouă, melodioasă, latină, ca rădăcină, permiţând, totodată, accesul poporului la urmărirea, în cunoştinţă mult mai de cauză, a unor derby-uri de football, la Barcelona, Madrid, Sevilla şi în alte mari centre de pe cuprinsul Spaniei prietene. Vedeţi, luând cu asalt limbile bătrânului continent, românul face dovada ataşamentului său la marea cauză europeană, a uşurinţei de însuşire a limbilor, a pregătirii pentru viaţa viitoare, cum altfel. Este un semn notabil, întâlnit şi pe baricadele lui Decembrie 1989 când, patetic, ieşeau poporului pe gură faimoase strigăte de Ole. Nevoia de limbi a românului duce la importante noutăţi în sistemul de învăţământ al ţării, tot mai multe cadre didactice putând, astfel, să acorde meditaţii, în materie de limbi, categoriilor de români deja menţionate. Multe se mai transformă, sub ochii noştri! Trăim vremuri noi, istorice! Este prea frumos! Consumatorul român va putea săvârşi un veritabil exerciţiu, citind o etichetă într-o limbă străină, solicitând diverse produse de consum, într-o limbă aşijderea, legând o conversaţie elevată cu vânzătoarele ţării, care, cine ştie, s-ar putea transforma într-o idilă (fericită). Ştiinţa şi progresele ei rapide permit însuşirea limbilor de la o vârstă fragedă, vârsta biberonului şi a suzetei, în plin proces de zămislire a unei noi generaţii, viitorul luminos al patriei. Însuşirea limbilor va permite ridicarea gradului de ospitalitate românească, mai umplând o dată de respect meleagurile noastre mioritice. Ochii lumii vor sta într-adevăr în mirare. (Ionel BEJENARU)
