Destul de rotofeie pentru vârsta de 70 de ani, poeta, prozatoarea, ziarista, publicista, istoricul literar şi traducătorul care este Lucia Olaru Nenati a devenit o prezenţă pitorească pe la evenimentele culturale ce se organizează prin Botoşani, în condiţiile în care nu-i fericeşte cu prezenţa pe cei din Chişinău sau Cernăuţi.
Sâmbătă, la evenimentul organizat de Societatea Scriitorilor Botoşăneni şi Editura Agata cu prilejul împlinirii unui deceniu de la lansarea primului număr al revistei literare Luceafărul, Lucia noastră n-a ratat prilejul de a-şi etala, pentru a câta oară?, succesele personale şi excepţionalele sale lucrări literare.
Indiferent care ar fi subiectul unui eveniment cultural, precum elevul Ionescu din piesa lui Caragiale „Pedagog de şcoală nouă” care la orice era întrebare tot la castravete ajungea să-l descrie, Lucia, în dialogurile sale tot despre succesele personale ajunge să vorbească.
De această dată, profitând de evenimentul dedicat deceniului împlinit de revista Luceafărul, s-a lăudat cu tipărirea unui volum de lux, tradus în 20 de limbi, volum ce cuprinde un poem al său intitulat „Uitam să mă trezesc în zori”
Trebuie să-i apreciez abilitatea cu care ştie să ajungă să-şi laude opera literară.
Şi-a început discursul făcând referire la poliţistul comunitar Romulus Ungureanu care a lansat volumul de debut intitulat „Alături de rimă”, povestind cum era ea într-un juriu şi avea de ales din peste 200 de lucrări cele care vor fi premiate. Cu acest prilej a descoperit şi o poezie a lui Ungureanu. N-a premiat-o, dar a apreciat-o.
A rostit apoi câteva cuvinte de laudă la adresa prozatorului şi eseistului prof. Cezar Vasilescu. Zgârcită în laude pentru că urma să-şi pună în lumină propria personalitate. Asupra profesorul filozof Ciprian Şoptică şi a volumul său intitulat „Avatarurile interpretării” n-a intrat în detalii, semn că filologa noastră nu se are bine cu filozofia şi o ţine la distanţă ca nu cumva vreun adept al teoriei gnoseologice să-şi bage nasul prin creaţiile sale şi să descopere nişte adevăruri nu tocmai cuşere.
În nici două minute de la rostirea primului cuvânt, Lucia a ajuns să vorbească asistenţei despre contextul în care a fost realizat volumul pe care, cu un aer de vedetă a literaturii române, l-a oferit cadou lui Ion Istrate, fondatorul revistei literare Luceafărul. Lauda de sine, nu miroase a bine, dar la Lucia lauda are un puternic damf de narcisism care acoperă orice alte mirosuri.
În ce priveşte volumul – poem, intr-adevăr este o lucrare de artă şi de o valoare bibliofilă deosebită. Numai că acest volum, tipărit în 20 ex. şi realizat pe cheltuiala notarului public Lili Bobu în calitatea sa de preşedinte al Asociaţiei Culturale Regal, nu are caracter de unicat. Odată cu volumul Luciei Olaru Nenati s-au tipărit lucrări similare pentru poetul dărăbănean Victor Teişanu şi omul de cultură moldovean Nicolae Dabija, membru de onoare al Academiei Române.
Revenind la inepuizabilele sale laude privind creaţiile personale, ca leac pentru limbariţa de care suferă pe la evenimentele culturale, îi sugerez să vorbească şi despre adevăratele motive pentru care academicianul Nicolae Manolescu, autorul monumentalei lucrări Istoria critică a literaturii române nu i-a menţionat numele nici măcar înainte de „etc.”. Ori creaţia cu care se laudă Lucia mu miroase a bine, ori academicianul n-are capacitatea de a delimita va
loarea creativă de impostură. Am zis!