Nu mă refer la animalul din coteţ, ci la firava suveică a apelor. Sorţii au vrut ca Popescu să nu ajungă pescar, ci profesor de matematică în chiar satul natal Suliţa. După 1990 a simţit nevoia afacerilor, pentru că el gândea liberal încă din regimul comunist, pe care l-a sabotat din interior, servindu-şi şefii de la judeţ cu peştele ce la acea vreme era al nostru, al tuturor proprietarilor socialişti, dacă-l cumpăram de la magazin. Popescu îl pescuia direct din iaz, cu voia şefului de la Piscicola, că şi atunci se aplica cu consecvenţă proverbul „mână pe mână se spală şi împreună obrazul”.
Ca o primă afacere, Popescu s-a apucat de cusut nasturi la salopete. Abia-i ieşea de sare la scrumbie, dar el aspira în PNL la înalte funcţii politice, iar aşa ceva se obţinea cu bani mulţi. A copt afacerea cu abatorul „Traianus”, ce s-a încheiat cu o datorie la stat de vreo 30 miliarde de lei. De la „Traianus” a trecut la „Euroas”, tot un fel de carmangerie, falimentată cu succes.
În schimb, i-a fost hărăzit de divinitate să aibă succes în politică. La alegerile din 2000, s-a dat peste cap şi a intrat în graţiile botoşănencei Raluca Tatarcan, pe atunci consiliera lui Theodor Stolojan. Cu şoşoteli, cu vizite protocolare pe la Bucureşti, Cornel Popescu a obţinut locul întâi pe listele PNL la Senat.
Nu i-a era încă momentul său. Poate şi de aceea alegătorii l-au băgat în urna de vot şi l-au lăsat acolo neştampilat. Popescu nu şi-a pierdut speranţele, el fiind tot mai apropiat de Raluca Tatarcan, căsătorită Turcan, dar şi de şeful acesteia Stolojan. După alegerile din 2004, chiar dacă electoratul l-a lăsat tot în urnă şi tot neştampilat, s-au găsit fraieri care să-l recomande ministrului Flutur că-i bun de şef naţional peste peştele din România. Iar ministrul Flutur l-a instalat, cu patalama în regulă, şef la Agenţia Naţională a Peştelui.
Timpul a trecut, iar Popescu, care trebuie să recunoaştem are fler, a simţit încotro bate vântul schimbării. Aşa că, iute şi mintenaş a sărit din barca lui Flutur, ce are pus cap compas direcţia spre Stolojan, în cea a lui Tăriceanu. Unii zic că-i vorba de trădare şi nerecunoştinţă faţă de ministrul Flutur.
Eu aş cârcoti că-i vorba de pragmatism politic. Cert este că la întâlnirea de la Botoşani dintre liberalii locali şi trimisul special al lui Tăriceanu, purtătorul de vorbe Vosganian, Popescu s-a arătat făţiş a fi de partea lui Tăriceanu, stropşindu-se la şeful său Ţâbuleac, că vrea distrugerea PNL-ului. Chiar dacă proteguitorul meu în ale scrisului nu vrea să recunoască (mă refer la Rotundu), o sursă din PD mi-a destăinuit că Popescu a fost primit în Masonerie de către o lojă din Bucureşti.
Ori, masonii, se declară a fi oameni liberi şi de bune moravuri. Despre modul în care Cornel Popescu a procedat faţă de ministrul Flutur, Stolojan, Raluca Turcan şi cei care l-au ajutat să ajungă şef peste peştele din România, pot spune că este un om liber de moravuri.
Cârcotaşul
JD 21.11.2006 – format electronic