Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Anunţuri
Fapt divers
Sănătate
Administraţie
Social
Ştiri agenţii
Horoscop
Ofertă de afaceri
Umor
Gastronomie
Comentarii
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
12412
De la 07 Ianuarie 2003
122872479

Loialitatea faţă de un partener repudiat în întreaga lume

  • 18 January 2008, 23:00
În speţă, socot că este cazul ca, din când în când, să aducem în atenţia opiniei publice fapte şi stări de lucruri care, potrivit unei bune părţi din mass-media de larg prestigiu internaţional domină viaţa politico-militară şi economico-socială la scară planetară.
În componenţa unor asemenea evenimente se înscriu şi conflictele din Afganistan şi din Irak cu implicarea inclusiv a României. S-au scurs peste şase ani de la căderea regimului talibanilor din Afganistan şi aproape cinci de la înlăturarea de la putere a lui Saddam Hussein din Irak în urma declanşării războiului din partea SUA. Entuziasmul celor care s-au bucurat de înlăturarea de la putere a unor regimuri incompatibile cu valorile democraţiei, a libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale omului avea să fie, din nefericire, de scurtă durată şi aceasta prin faptul că adevăratul scop de înlăturare de la putere a regimurilor respective, s-a dovedit că avea la bază cu totul alte interese decât cele declarate.
Până a se ajunge ca aceste regimuri să nu mai fie agreate de SUA şi pentru a înţelege despre politica duplicitară şi perfidă a administraţiilor de la Washington, să reamintim că o lungă perioadă (de peste 10 ani) din anii 1980, timp cât s-au aflat trupele sovietice (cu peste 100.000 de militari) în Afganistan unde au purtat un război cu „mujahedinii” afgani şi pachistanezi, concomitent cu desfăşurarea războiului dintre Irak şi Iran, conflicte a căror desfăşurare coincidea şi convenea administraţiilor de la Washington, SUA au acordat un puternic sprijin politic şi, îndeosebi, militar atât şi Afganistan cât şi în Irak.
Ideea aplicării „unei noi strategii în zonă”, conformă cu „doctrina Bush”, a fost concepută cu mult timp înainte de venirea lui G.W.Bush la casa Albă. În prim planul „doctrinei Bush” s-au situat „unilateralismul arogant al diplomaţiei sale, dispreţul faţă de legile internaţionale şi copleşirea şi umilirea aliaţilor cu insulte şi jigniri”. Drept obiective ale strategiei americane au fost şi au rămas „cucerirea rezervelor de petrol şi gaze din zonele Asiei de Sud-Vest şi realizarea „unui cordon de siguranţă” în jurul unui fost adversar (vezi extinderea NATO şi amplasarea unor „capete de pod” în unele state ce au aparţinut fostei URSS). Nu în ultimul rând şi „cucerirea şi controlul celui mai mare producător de opiu din lume (Afganistanul cu peste 93% din producţia mondială de opiu, din care se obţine morfina şi alte „stupefiante grele”).
Totul a avut drept pretext „declanşarea luptei împotriva terorismului” prin înlăturarea regimului talibanilor şi a reţelei Al-Qaida din Afganistan şi „stoparea fabricării armelor de distrugere în masă” din Irak. Prilejul atingerii acestor „obiective” a sosit odată cu „atacul terorist din 11 septembrie 2001”, soldat cu aproape 3000 de morţi la New York şi Washington. Momentul „11 septembrie” a fost urmat de numeroase anchete cu întocmirea de rapoarte din partea serviciilor secrete americane şi a unor aliaţi, totul „rămânând doar un mister” pentru întreaga opinie publică, mai ales despre faptul dacă atacul nu ar fi putut să fie prevenit şi dacă nu cumva a fost „o scăpare intenţionată”, precum şi în cazul răpirii şi eliberării celor trei jurnalişti români din Irak.
Durata de peste şase ani de ocupaţie americană din Afganistan, sub umbrela NATO, înseamnă că prin aceasta a fast deja depăşită o jumătate din „mandatul prezenţei trupelor sovietice din anii `80 în această ţară” şi de unde se ştie cum au plecat sovieticii. Mai înseamnă, însă, că această prezenţă a americanilor în Afganistan se aproprie cu paşi repezi de durata prezenţei americane în Vietnam, de unde au plecat “cu coada între picioare”. Lăsând în urmă peste 56.000 de militari americani morţi şi alte multe zeci de mii de răniţi şi mutilaţi.
Prezenţa militară americană în Afganistan a creat o gravă stare de insecuritate pe cea mai mare parte a teritoriului afgan, cu numeroase acte de violenţă care se produc zilnic soldate cu morţi şi răniţi din partea ambelor tabere beligerante, cu un neîntrerupt trafic de arme şi droguri, cu grave dificultăţi în aprovizionarea populaţiei cu un minimum necesar de supravieţuire, un haos adevărat prin care au fost zdrobite toate speranţele poporului afgan. (Virgil Sandu – va urma)

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Comentariul comentariilor (XXVIII)
(Ioan Rotundu)
Vinde laptop performant la preţ avantajos
I-a văzut pe jandarmi primind taxă de protecţie de la cerşetori
şeful jandarmilor zice că aşa ceva este imposibil
Locuinţe pentru medicii rezidenţi
Zelincă, acuzată că aplică amenzi la ordin politic… liberal
primarul social-democrat Aroşoaie prima victimă
AJOFM a primit undă verde pentru reabilitarea noului sediu
Vrea să crească gama de servicii medicale oferite
O nouă găselniţă a la… Oprişanu
Primăria Botoşani, un angajator neatractiv
Zestrea democraţilor la formarea PD-L: o datorie substanţială
Democrat-liberalii aruncă în cursă primii candidaţi la primării
Instituţia Prefectului începe analiza primelor din deconcentrate
Se laudă că a adus un autobuz pentru elevii din Prisăcani
Peremiştii vor credit politic pe... scripa maestrului Cobâlă
Chirilă plăteşte scump votul pentru Dinescu
Sondaj de opinie privind emigranţii români în Italia
Acquis-ul Uniunii Europene privind azilul
În atenţia clienţilor S.C. TERMICA S.A.
Horoscop
Dezamăgirea lui Iţic
Salată orientală de iarnă
Program TELE’M Botosani
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog