Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Cultură
Anunţuri
Administraţie
Horoscop
Umor
Mondene
Comentarii
Religie
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
19992
De la 07 Ianuarie 2003
122880059

Luat cu asalt de „stafiile nopţii” la poarta mănăstirii Popăuţi

  • Ioan Rotundu
  • 3 June 2017, 23:00
Vineri, 2 iunie, am filmat reportajul privind împrejurările prin care stareţul Mănăstirii Popăuţi, arhimandritul Ioan Harpa a intrat în posesia somptuoasei vile care a aparţinut omului de afaceri Cornel Văculişteanu. Fiica acestuia, Carmen, medic de familie, a trăit şi trăieşte o inimaginabilă dramă de familie.
Nu este uşor să vii la casa în care ai copilărit, în care ţi s-au născut primele vise asupra viitorului şi să găseşti poarta încuiată iar mama ascunsă în casă de stareţ pentru a nu putea dialoga cu fiica.
Despre cum a devenit stareţul proprietar pe vila din strada Ştefan cel Mare nr. 29, situată la nici o sută de metri de poarta de intrare în mănăstire veţi afla când va fi difuzat reportajul. Însă altceva vreau eu să evidenţiez prin comentariul de faţă.
Imediat ce mi-am făcut prezenta în zona mănăstirii şi stareţul a aflat că sunt cu fiica Cameliei Văculişteanu la poarta casei părinteşti, în loc să fi venit pentru a ne descuia poarta şi a ne ajuta să discutăm cu aceasta se pare că stareţul a dat semnalul de adunare a echipei de şoc formată din ceea ce pe strada Împăratul Traian sunt numite ”stafii ale nopţii”. Este vorba de acele femei gălbejite de boli sau pline de păcatele unei vieţi dezordonată şi imorală, îmbrăcate cernit, despre care se spune că au creierul spălat şi nu gândesc decât în spiritul celor predicate de stareţ.
Aşa se face că în timp ce filmam stând de vorbă cu vecinii din zona vilei au apărut „stafiile nopţii” care filmau cu telefoane mobile, numai ele ştiu ce, sau intrau şi ieşeau grăbite pe poarta mănăstirii.
Mă aflam încă în faţa vilei şi dialogam cu Carmen Văculişteanu despre profesia sa de medic când două „stafii” s-au apropiat de mine şi m-au abordat. Una dintre ele a ţinut să-mi spună că este nora unei anumite familii din Dângeni şi că mă cunoaşte. Da, îi cunosc soţul care este, sau era, instructor auto. Pe el îl ştiu de om cumsecade, pe ea ca o frustrată a vieţii şi care i-a făcut soţului multe zile negre de-a lungul căsniciei. Acum ajunsese pe post de „stafie”, amăgindu-şi conştiinţa că dacă ascultă de predicile stareţului i se va ierta păcatele. Trist mod de a-ţi încheia socotelile cu nechibzuinţele vieţii
Am scurtat vorba şi mi-am văzut de treburile mele până în momentul în care am filmat încheierea de reportaj în faţa porţii de intrare în mănăstire. În acel moment a început să vocifereze la mine un individ cum că filmez prostii şi că îl ponegresc pe stareţ. Apoi a strigat la mine să nu mai filmez. M-am apropiat de el şi l-am întrebat cine este şi în ce calitate îmi interzice filmările pe terenul public. Tipul s-a cam muiat şi s-a retras spre un autoturism de culoare roşie parcat sub zidul mănăstirii.
În acest timp în spatele meu s-a proţăpit o altă „stafie”.
- Eu vă cunosc, domnule Rotundu, Fiul dumneavoastră, primarul, a făcut şcoala de şoferi cu soţul meu.
- Bun, şi care-i problema?
A început să peroreze că-l calomniez şi defăimez pe stareţ, fără a preciza în ce constă toate aceste acuzaţii. M-a ameninţat cu plângere penală. Dialogul devenise interesant, aşa că am întrebat-o în ce calitate mă cheamă în judecată.
- Noi, biserica – s-a îmbăţoşat ea.
Aha, deci „stafiile nopţii” au băgată în căpşorul lor spălat de puterea raţiunii umane că ele reprezintă Biserica pe care o apără de calomniile şi defăimările lui Rotundu. Nici că se putea apărători mai buni să-şi racoleze stareţul. Această matracucă îmbrăcată cernit se numeşte, sau se numea, Geta Baciu şi a vândut mici în piaţă. Soţul ei, despre care mi s-a spus că a divorţat, este instructor auto. Toate acestea le-am aflat de la un vecin care, curios şi el, a privit de la distanţă întreaga panaramă care se derula pe platoul din faţa porţii de intrare în mănăstire.
Lămurit de acum cine sunt „stafiile nopţii”, am părăsit zona. În urma mea, uitând de nobila sa misiune de apărare a Bisericii, colţoasa a început să mă blesteme, să ameninţe strigând că nu am credinţă în Dumnezeu. Biata cernită la haine şi minte habar nu are care este diferenţa dintre credinţa în Dumnezeu şi religia folosită de preoţi ca mijloc de îmbogăţire a lor şi îndobitocire a celor pe care-i simt că-i pot domina psihic şi le poate spăla creierul aducându-i în situaţia de a acţiona şi reacţiona la comenzile lor.
În toastă această dispută gen şatră mi s-a născut o întrebare. De ce oare părintele stareţ a adunat în jurul său numai femei? Acţionează stareţul în virtutea vechii zicale „femeia-i slabă de înger”?
Ca să puteţi înţelege cum gândeşte şi acţionează stareţul Ioan Harpa, am să public în curând o discuţie a acestuia cu un membru din familia Văculişteanu purtată chiar în interiorul bisericii din incinta mănăstirii. O să vă daţi seama cât de viclean şi pervers moral este acest om care prin haina ce o poartă susţine că-l slujeşte pe Dumnezeu.


Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Bancul zilei: Consolare sexuală
Horoscopul zilei de 4..66.2017
Precizarea Modern Calorului la Parcul Cornişa
Muzeul comunismului de la Botoșani într-o carte din Italia
Facilităţi de vizită la Muzeul Judeţean Botoşani
Aracani de mine Doiniţo, ce faci?
Ioan Rotundu
Presa-n gura lu' Rotundu: Emisiunea din 2.06.2017
Catrenul săptămânii
Hainele cernite şi poftele carnale neînfrânate
Ioan Rotundu
Danemarca a abrogat o lege din secolul XVII care interzicea insultele publice la adresa religiilor
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog