Despre data exactă a ctitoriei mănăstirii Zosin nu se poate vorbi cu exactitate. Luăm de bună data indicată pe pisania săpată în lemn cu litere chirilice chiar deasupra uşii de intrare în biserica veche: Această Sf. Biserică este făcută de D-lui Şatrariu Tudorache Başută, care se cinsteşte cu Hramul Adormirea prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, în zilele măriei sale Constantin Moruz, Voievod, în anul 1779.
Starea bisericii vechi duce la concluzia că nu a fost niciodată refăcută din temelii, ci doar reparată. De-a lungul existenţei a peste 200 de ani s-a intervenit doar la tencuirea pereţilor exteriori şi interiori şi refacerea acoperişului de şindrilă. În 1864, ca urmare a secularizării averilor mănăstireşti, schitul Zosin, cum se numea la început, a fost desfiinţat. Bisericuţa de lemn a supravieţuit însă 126 de ani, până în 1991, când de lăcaş, de această dată ca mănăstire, şi-a asumat responsabilitatea ieromonahul Firmilian Ciobanu.
Acest ieromonah a ridicat o nouă biserică, din zid, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, biserică sfinţită la 26 septembrie 1992 de către Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Daniel Ciobotea. Stareţul Ciobanu a decedat la numai 29 de ani, iar în locul său s-a instalat protosinghelul Iosif Grigore, venit de la schitul Cozancea. Cu ajutorul credincioşilor din zonă, Grigore a reuşit să picteze în frescă noua biserică. Lui Grigore i-a urmat ieromonahul Teodosie Pleşca. Odată cu ridicarea noii biserici s-au construit chiliile necesare călugărilor şi anexele utilitare.
Totodată, pentru a se facilita accesul cu mijloacele moderne de transport, s-au făcut o serie de excavaţii în dealul din preajmă, pământul fiind mutat mai la vale, iar cu o parte din el s-a acoperit un iaz, vechi şi acesta de la începuturile mănăstirii. Prin aceste excavaţii s-a schimbat configuraţia terenului şi s-a produs o destabilizare a acestuia, declanşându-se alunecările de teren. Spre stupefacţia călugărilor, în zidurile chiliilor şi anexelor au apărut crăpături, iar biserica nouă, pe lângă că a fost cuprinsă de igrasie, riscă să se despice.
De sute de ani, locul lăcaşului Zosin n-a ridicat probleme de stabilitate a pământului. Dar, îngreunarea zonei cu noi construcţii, excavaţiile făcute fără a se prevedea consecinţele ulterioare, au făcut ca pământul să alunece. Speriaţi, călugării nu mai aşteaptă producerea dezastrului.
Deja ei au început construcţia unei noi biserici, ceva mai sus de actualul aşezământ, mai spre şoseaua Botoşani Tg. Frumos. Numai că vocile unor specialişti susţin că nici noua zonă aleasă nu este chiar aşa de sigură. Alunecările din vale pot înainta şi afecta biserica ce tocmai se ridică din pământ. Ca terenul să fie stabilizat prin amenajări specifice, cheltuielile sunt enorme iar mănăstirea n-are posibilităţi financiare să acopere astfel de investiţii.
Cu îndoieli în suflet, cu speranţe de la Dumnezeu, călugării aşteaptă ca în cel mult trei ani mănăstirea să se mute, sus pe deal. Fiind mai aproape de şosea, de traficul de maşini, liniştea monahală va fi afectată şi ea. Cu toate acestea lucrările continuă. Poate că ar trebui consultaţi specialiştii, ca munca să nu fie în zadar. Poate!
(Ioan Rotundu)