Există în acest roman un episod, când doi dintre hoţii Cuţaridei sunt reţinuţi şi duşi la secţie. Înainte de a fi anchetaţi, au trebuit să aştepte până ce agentul şi-a luat masa. Iar masa agentului consta într-un castravete, proaspăt curăţat, care răspândea în camera de anchetă un miros irezistibil. Aşezat cu fundul pe birou, agentul tăia tacticos din pâinea proaspătă, îmbuca lacom din castravetele peste care dăduse un praf de sare, după care îşi punea în funcţiune fălcile de buldog.
Cei doi hoţi, cu ochii fixaţi pe agent şi cu gura căscată, priveau pofticioşi şi înghiţeau din când în când în sec, ştergându-şi cu dosul palmei gura de salivă.
După ce agentul şi-a sfârşit masa, şi-a şters cuţitul de dunga pantalonilor statului, şi i-a luat pe cei doi hoţi la anchetă, adică bătaie, că în asta consta ancheta în acele vremuri. Nu contează dacă cei doi hoţi au recunoscut sau au rezistat cu stoicism bătăilor. Ştiu că eu am dat fuguţa prin piaţă, am cumpărat nişte castraveţi proaspeţi de grădină, ochiţi de la un vânzător guraliv. Apoi, luând firul mirosului de pâine proaspătă, m-am înfiinţat la brutăria ce funcţionează în colţul pieţei şi am cumpărat o pâine cu cartofi. Scumpă, 2 lei, dar să ştiţi că merită banii!
Cu pâinea şi castraveţii în sacoşă, am mai zăbovit la o masă cu moldoveni ruşi, de unde am cumpărat un pacheţel cu brânză topită. Astfel aprovizionat, m-am retras la răcoarea camerei de lucru şi m-am pus pe dat din fălci. Nu erau nici un fel de hoţi ai Cuţaridei să mă admire, dar mă asista Fulga, căţeluşa şefului, care se stropşea la mine dacă-i săream rândul. După ce-am terminat de mâncat, am scris rândurile de faţă.
Poate ca o simpatie post-mortem pentru scriitorul Eugen Barbu, poate ca mulţumire pentru anonimii care au diversificat bucătăria românească, de la simplitate la rang de supremă fineţe. Dacă, cumva, v-am făcut poftă, atunci S-aveţi poftă!(Lucullus)
JD 5.07.2007