Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Cultură
Infracţiuni
Anunţuri
Economic
Fapt divers
Sănătate
Administraţie
Sindicate
Ştiri agenţii
Horoscop
Ofertă de afaceri
Umor
Gastronomie
Comentarii
Religie
Caricaturi
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
13069
De la 07 Ianuarie 2003
122873136

Mărturisirile unui fost deţinut politic: Traian Popescu (Matca)

  • 2 February 2010, 23:00
Vă anunţăm spre sfârşitul săptămânii trecute ca a plecat la Domnul un adevărat mărturisitor şi trăitor creştin, un minunat camarad şi prieten pentru toţi cei care l-au cunoscut: domnul Traian Popescu - fost deţinut politic între anii 1948 -1964.
A trecut prin ceea ce el a numit "experimentul Piteşti", fiind torturat în camera 99 din Gherla. În ciuda schingiuirilor la care a fost supus, a refuzat să-şi lovească colegii de suferinţă. Cu siguranţă că Traian Popescu a fost foarte iubit de Dumnezeu pentru dragostea pe care a manifestat-o faţă de semenii săi. Din acest motiv o să ne permitem să redăm astăzi, câteva dintre gândurile sale, apărute într-un articol, realizat de Sorin Preda, în ziarul Formula As, nr. 396, din ianuarie 2000:
"Într-un imaginar talger al suferinţei, fostul deţinut politic Traian Popescu a pus mai mult decât poate duce o viaţă de om: 16 ani de închisoare, anchete şi bătăi fără număr. Pe celălalt talger, într-un incredibil echilibru, acelaşi Traian Popescu va aşeza duios îndârjit cele 20 de piese muzicale compuse la Aiud, cantate şi oratorii prezentate dupa '90 pe scenele filarmonice din Bucureşti şi Galaţi, cu tot fastul cuvenit marilor evenimente muzicale.
Unul dintre puţinii supravieţuitori ai reeducării de la Piteşti - Gherla, aflat în câteva rânduri la un pas de moarte şi chiar de nebunie, Traian Popescu şi-a găsit mântuirea în armonia celestă a sunetelor. Pentru asta a plătit cumplit, cu propria sa tinereţe. E un preţ pe care nu l-a regretat niciodată. Fără suferinţă n-ar fi descoperit muzica, iar fără muzică, viaţa lui ar fi fost lipsită de sens. E cea mai aspră şi mai superbă răzbunare a frumosului asupra mizeriei şi bestialităţii umane. E, în definitiv, o mare lecţie de optimism şi demnitate, pe lângă care trecem adeseori indiferenţi şi cu o amăgitoare grijă a zilei de mâine.
"Mi-e dor de Aiud câteodată"
Pare peste fire să înţelegi, Traian Popescu îşi aminteşte de Jilava şi Aiud cu nostalgie "Mi-e dor de Aiud câteodată", zice el. Nu e nici figură de stil, nici act trufaş de bravadă. E vorba de viaţa lui, de cele mai intense descoperiri: credinţa în Dumnezeu şi muzica. "Nu am absolut nici un merit", va continua Traian Popescu. "După o criză de nebunie, în care plângeam şi râdeam necontenit, am fost izolat. Voiau să mă distrugă complet, să mă transforme într-o legumă, să uit până şi vorbirea.
Mă plimbam rătăcitor prin celula strâmtă şi friguroasă, cu ciment umed pe jos, când deodată a ţâşnit din mine cântecul. Ce bucurie adâncă şi copleşitoare! Ce trăire fără egal! Acolo, în beciul de la Aiud, am terminat oratoriul: Imnul libertăţii şi Hora libertăţii. Eu, care nu cântasem în viaţa mea şi nu scrisesem un singur vers, trăiam adâncimile creaţiei, eram o cutie de rezonanţă a unor sunete cereşti, a unei armonii fără egal. Am fost scos pe targă după 18 zile, cu fericirea întipărită pe chip, spre uimirea tembelă a gardienilor. Nici ei, dar nici eu nu întelegeam ce transformare teribilă trăisem.
În 16 ani de puşcărie, am compus 20 de piese: Calvarul, Mântuire, Patimile Domnului etc. Ani în şir mi-am impus să nu le uit, repetându-le până au intrat în fibra cea mai profundă a fiinţei mele. Între mine şi sunete nu mai era de acum nici o oprelişte despărţitoare. Trăiam şi respiram dimpreună cu sunetele, cu armoniile Mântuirii. Cu ceva timp în urmă, patriarhul m-a întrebat de ce nu mai creez. I-am răspuns că, după eliberare, nu am mai fost în stare să scriu nici o altă piesă muzicală. "Am încercat, dar nu am condiţii", i-am zis. "Îmi lipseste închisoarea." S-a uitat la mine ca la un om ciudat. Era limpede ca nu era uşor să înţelegi regretul pentru cel mai mare rău din viaţa ta.
Când aud, astăzi, pe stradă, tânguiri despre una sau alta, mă înfior. E profund nedrept. N-ai dreptul să fii nefericit dacă nu ştii cu adevărat ce este durerea. În viaţă nu există decât o singură disperare: pierderea credinţei în Dumnezeu."
Articol trimis de Fundatia Crestina Arsenie Boca din Bucuresti

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Voluntarii din cadrul SVSU Flămânzi şi-au prezentat bilanţul pe 2009
Basarabenii vor trece şi ei de la „î” la „â” şi de la „sînt” la „sunt”
Rusia se cufundă într-un hău fatal
Cine ascunde adevărul despre 5 aprilie?
Conferinţe teologice la Bruxelles cu părintele Vasile Mihoc
Din “zicerile” Părintelui Arsenie Boca: Deşertăciunea deşertăciunilor
Legea câinilor vagabonzi ar putea fi modificată
animalele să nu se mai întoarcă pe stradă după sterilizare
Marko Bela vrea musai ca Legea Statutului minorităţilor să fie votată
România şi Azerbaijan au semnat un memorandum
pentru furnizarea de gaze către Europa
Unii au început să vorbească şoptit despre un congres comun PNL-PSD+PC
Toţi jurnaliştii ar trebui să depună declaraţii de interese la ANI
Un toreador în vrâstă de 12 ani, străpuns de taur la o coridă în Columbia
Cam 50% dintre părinţi şi-au sacrificat „mieii” pe altarul vaccinului
Horoscop
Gastronomie atractivă - Ciorbă de potroace
Mica publicitate
un liceu angajează secretară
Comentariul comentariilor (XX)
Ioan Rotundu
Profesorii, între conservatorism şi modernismul exacerbat
Prin mansardarea blocurilor din Flămânzi s-ar putea crea până la 70 de noi locuinţe
Avariile au început să calce pe nervi botoşănenii
S-a deschis Ghişeul Unic
Grevă de avertisment
Reabilitare termică a blocurilor se va face pe sponci
Cine-a pus stâlpul în drum…
Număr…penal
Sporurile salariale pentru cei din Sănătate au fost clasificate
Huţuleac aruncă pastila cu plata şi vrea ca farmaciştii s-o prindă
Caricatură politică - Elena Udrea... îngheţată
Bancul zilei – Ceartă între blonde
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog