„Micul Paris” şi-a redobândit prestigiul

Câţi dintre botoşăneni îşi mai aduc aminte de perioada de glorie a orăşelului Săveni, cochet şi cu aer patriarhal, curat şi plin de verdeaţă, botezat de cei care i-au călcat străzile „Micul Paris”? Dacă cei care au astfel de amintire sunt puţini sau mulţi, nu-mi dau seama, dar ştiu că mai toţi îşi pierduseră nădejdea, după 1990, că acest orăşel va mai redeveni ce-a fost, după ce-a suferit un colaps economic şi social greu de imaginat. Rând pe rând, primarii aleşi şi-au adus contribuţia la decăderea măreţiei câştigate cândva de fosta reşedinţă de raion. Însă, cel mai ambiţios dintre ei, peiorativ vorbind, a fost Dumitru Roşcăneanu, „Nea Mitic㔠pentru cei din gaşca care l-a susţinut. Cu un trecut extrem de dubios, fost puşcăriaş, şmecher şi şperţar, „Nea Mitic㔠a spoliat în cei patru ani de mandat (2000 – 2004) bugetul local, a supt vlaga a aceea ce mai rămăsese oraşului Culmea, controlat de mai multe ori de către Curtea de Conturi, găsit cu grave nereguli financiare, „Nea Mitic㔠a ieşit de fiecare dată basma curată. Abil, el s-a instalat în fotoliul de primar ca membru al Partidului Democrat, iar când s-a văzut înghesuit în corzi, a trecut de partea PSD, partidul aflat atunci la putere. Roşcăneanu a prins cheag, adică putere, prin votul săvinenilor. După ce i-a lăsat fără apă curentă şi căldură, săvinenii au conştientizat grava greşeală ce-au comis-o, alegându-l primar.
Din 2004 primarul ales a fost Traian Romaniuc, tot membru PD. Candidat şi în 2000, Romaniuc s-a situat pe locul doi, săvinenii preferându-l pe Roşcăneanu. S-au întors cu faţa către el în 2004. Vorba proverbului „Mai bine mai târziu, decât niciodată”. Ca viceprimar, consilierii l-au ales pe Relu Târzioru, un tânăr cu voinţa de a face ceva pentru urbea sa. Romaniuc şi Târzioru s-a dovedit a fi echipa ideală pentru ca Săvenii să renască din propria cenuşă. Lucrurile s-au clintit greu din loc. Dezamăgirea şi gustul amar lăsat săvinenilor de către Roşcăneanu îi îndemna la neîncredere şi faţă de noii aleşi. Cu greu, slujind cu căciula în mână pe la porţile partidului, a Prefecturii şi Consiliului Judeţean, cei doi au spart gheaţa, cum se spune popular când lucrurile încep să meargă bine.
Vestea dată săvinenilor că vor fi reabilitate străzile Uzinei, Independenţei şi Ştefan cel Mare, străzi care de ani de zile erau blestemate de şoferi pentru că, din cauza gropilor, nu mai aveai unde feri autoturismul, a fost primită cu multă îngăduinţă, chiar cu suspiciune. Primarii Cojocaru şi Roşcăneanu câştigaseră fotoliul promiţând acelaşi lucru: reabilitarea celor trei străzi. Când utilajele şi maşinile de tonaj greu ale constructorilor şi-au făcut prezenţa, dând naştere şantierului de lucru, săvinenilor nu le venea a crede. Cu 33 de miliarde de lei vechi, cele trei străzi au devenit de nerecunoscut. Covor nou de asfalt turnat la meserie, trotuare şi borduri noi au schimbat radical faţa acestei porţiuni de oraş. În capătul străzii Ştefan cel Mare, la ieşirea spre Drăguşeni, s-a refăcut porţiunea de şosea distrusă prin alunecarea terenului, s-au executat lucrări de stabilizare iar acum, autoturisme de lux sau maşini grele străbat zona în fluieratul plin de satisfacţie al şoferilor.
Strada 1 Decembrie, firul roşu al oraşului, cea care dă personalitate Săvenilor, locul de promenadă de zeci de ani, ajunsese ruşinea localnicilor în faţa străinilor. Cu alte 12 miliarde de lei, acum strada principală nu mai este de recunoscut. A devenit un pietonal modern, pavat, ornat cu lampadare cu trei braţe, jardiniere, fântână arteziană asistată de calculator. Arborii ornamentali tocmai au înflorit. Este ceva de vis. Seara, sub feeria luminilor, săvinenii se plimbă, admiră şi se minunează. N-au crezut că vreodată oraşul lor va arăta şi altfel, decât cu străzi şi trotuare desfundate, cu clădiri începute şi neterminate, dominat de scandalurile ţiganilor care monopolizaseră centrul şi băgase spaima în trecători.
Dacă în privinţa căldurii la blocuri nu se mai poate face nimic, viabilizarea centralei termice nemaifiind posibilă, cei doi edili şi-au îndreptat atenţia către aducţiunea de apă curentă şi canalizare. Au prins un Program SAMTID în valoare de 5,3 miliarde lei vechi. Apa vine de la iazul Negreni, aflat la 11 km distanţă, iar unele porţiuni de teren sunt accidentate şi alunecoase, nu de puţine ori avariile blocând alimentarea cu apă curentă. S-au rezolvat problemele pe o lungime de 1,8 km, zona cea mai grea, iar în acest an se vor finaliza toate lucrările prinse în program. Visul primarului şi a viceprimarului este ca, în viitorul nu prea îndepărtat, săvinenii să bea apă din Prut. Şi zona verde, împrejmuitoare a oraşului, n-a fost uitată. Vreo 17 ha de teren au fost împădurite, urmând ca peste ani să formeze o pădure pe cinste.
Viaţa economică s-a revigorat şi ea. Baza era fabrica de confecţii, falimentată cu succes de către aceiaşi specialişti care au lucrat şi în vremea lui Ceauşescu. Nu s-au acomodat cu munca în economia de piaţă. Obişnuiţi să stea pe scaun şi să primească rapoarte din fabrică despre cum se stă cu îndeplinirea planului, acestor specialişti le-a venit greu să gândească, să găsească piaţă de desfacere a producţiei, să creeze noi modele, să lupte pentru a se menţine în atenţia comercianţilor. Au venit italienii, le-au luat forţa de muncă, iar acum trei societăţi italiene de confecţii au angajat peste 800 de lucrători. Treaba merge, iar angajaţii n-au mai ieşit de mult în curte, la grevă, semn că munca lor este plătită cel puţin satisfăcător.
Spitalul orăşenesc, desfiinţat odată cu reforma din sănătate, va fi revigorat şi transformat în unitate medico-socială cu 45 de paturi. Guvernul a alocat 3,24 miliarde lei vechi iar primăria va adăuga restul până la şapte miliarde. Probleme mai au săvinenii şi cu str. Petricanilor. Pentru puţin timp, pentru că deja s-au alocat 5,5 miliarde lei în vederea reasfaltării şi refacerii trotuarelor.
Necazul cel mare i-a lovit pe crescătorii de animale. Închiderea abatoarelor, a laboratoarelor de carmangerie i-a lăsat cu animalele în curte. N-au cui să le predea. Plâng bieţii ţărani că-şi văd munca risipită. Chiar viceprimarul are peste 100 de porci şi nu are unde să-i valorifice. Preţul unui kg de carne de porc în viu a scăzut sub 20 lei vechi. Bătaie de joc pentru munca lor. Guvernul n-a luat nici o măsură de protecţie a crescătorilor de animale, dar a dat voie la importul de carne din ţările europei. Se pare că pentru politicieni este mai sănătoasă carnea porcilor crescuţi cu chimicale decât a porcilor noştri crescuţi în sistem clasic, adică ecologic, cum spun europenii. Despre renaşterea oraşului Săveni se pot spune multe. Un primar democrat şi un viceprimar liberal, lăsând deoparte patimile politice, şi-au dat mâna pentru a nu-i dezamăgi pe cei care i-au votat. Săvenii şi-au redobândit prestigiul de „Micul Paris”, iar contribuţia celor doi aleşi a fost şi rămâne hotărâtoare. (Ioan Rotundu)