“Bunicii si parintii mei au plecat din Buzau in timpul foametei. Erau fierari. De la ei cred ca am mostenit arta asta. Ei faceau garduri forjate si bice impletite. Dupa foamete, ne-am intors acasa la Buzau si m-au dat la scoala ca sa nu raman birjar toata viata.” A facut zece clase la zi si apoi s-a apucat de seral si Scoala Populara de Arta, lucrand sub indrumarea sculptorului Lazar Valeriu. A luat lectii si cu marele sculptor Coman din Ploiesti. Pe vremea lui Ceausescu, multe dintre lucrarile sale au ajuns la Cantarea Romaniei, dar niciodata nu a fost chemat si el pentru a le prezenta. A castigat diferite concursuri si diplome. Dar dupa Revolutie, a plecat din Romania si s-a oprit in Spania pentru ca “era mai cald si astia (spaniolii-n.n) stau pana tarziu pe strazi si stiu sa-si traiasca viata”.
De atunci, sculpteaza pe strazile Spaniei. “Lemnul il gasesc pe la gropile de gunoi. Trag, ca Pacala, cate-o usa dupa mine, pe care o termin in doua zile”. A fost invitat, ca artist de onoare, sa participe la salonul de arta a imigrantilor din cadrul Universidad Rey Juan Carlos. “Nu-mi vine sa cred ca desi eu fac reproduceri de mari pictori din Muzeul El Pardo, ei imi cer manele sculptorice, chestii de kitsch de sculptura naiva.” Acel eveniment artistic nu a fost unicul pentru Mircea Magiaru. A mai participat la un targ de arta medievala si la o expozitie a unui salon de arta din sala Institutului de Dezvoltare San Pedro. La Coslada, un orasel de langa Madrid, a reprezentat Romania timp de doua zile, in decembrie 2007, fiind invitat de Comunitatea Romanilor din Spania. Revista Spaniola “Interviu” i-a dedicat doua pagini, iar in ziarul “El Mundo” i-au scris o cronica fugara.
“Eu stiu ca am un handicap fata de marii artisti. Ca eu nu am o cultura mare. Dar poate asa vor invata alti tigani ca mine faptul ca e pacat sa nu fii cu lumea in rand, sa inveti si sa faci bine pentru ai tai tigani sau romani ce sunt, sau chiar europeni. Eu pot fi un exemplu pentru ca nu am furat niciodata. Si sunt om cuminte si imi vad doar de arta mea. De multe ori nu am ce sa mananc. Alteori vand un tablou sau o figura in lemn pentru 1.000-2.000 euro. De Pastele catolic de exemplu, am vandut intr-o saptamana de peste 40.000 euro. Am dat sculpturi de mana mea facute pe gratis. Am dat si unor politicieni spanioli una doua lucrari si chiar si unor biserici. Dar va subliniez, mereu cu capul sus, cu mandria mea de om simplu.”
Mircea ca artist si emigrant fost ales de catre Uiversitatea din Fuenlabrada-Carlos al III-lea din Spania pentru a fi monotorizat pentru o lucrare de doctorat.."Artistul emigrant din tarile de est si incapacitatea sa la integrarea socio culturala".
"Ma simt ca un cobai,dar am acceptat sa fiu urmarit...imi vor gazdui asa o expozitie in toamna in marile saloane ale Universitatii...De acolo poate voi devenii un sculptor celebru mondial.!" (Romanien Globan News)