Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Anunţuri
Economic
Fapt divers
Editorial
Învăţământ
Sănătate
Sport
Administraţie
Social
Sindicate
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Religie
Important
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
25092
De la 07 Ianuarie 2003
122910741

Mistere, legende şi tradiţii despre Sfântul Gheorghe, omorâtorul balaurului

  • 22 April 2010, 23:00
Sfântul mare mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai cunoscuţi şi onoraţi sfinţi ai creştinismului.
Cu toate acestea istoria vietii sale este foarte puţin cunoscută şi multe legende avându-l ca erou, au apărut de-a lungul timpului. El este sărbătorit atât de Biserica Ortodoxă cât şi de cea Romano Catolică (fiind totodată patronul Angliei), imaginea sa fiind întotdeauna asociată cu vitejia nemărginită şi credinţa în biserica creştină până la sacrificiu suprem.
Conform tradiţiei ortodoxe, Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia, într-o familie creştină, tatăl său fiind general roman, iar la vârsta de 30 ani a devenit la rândul său general în armata lui Diocleţian, împărat păgân care i-a prigonit pe creştini. Sfântul Gheorghe s-a ridicat împotriva hotărârilor anti-creştine ale Consiliului de la Nicomedia (din anul 303), ceea ce i-a adus persecuţii din partea împăratului Diocleţian. După adoptarea decretului de prigonire a creştinilor (semnat de Diocleţian la îndemnul ginerelui său Galeriu), Gheorghe s-a prezentat în faţa împăratului şi spunându-i că şi el este creştin. A fost chinuit în cele mai cumplite chipuri, otrăvit şi mai apoi decapitat. Împărăteasa Alexandra, care trecuse şi ea la creştinism, a fost condamnată la moarte prin tăierea capului, împreună cu Gheorghe.
Cercetările istorice recente par să indice că Sfântul Gheorghe a murit, ca martir, în Palestina, la Diospolis, lângă Lydda, cu puţin timp înaintea domniei lui Constantin. O popularitate imensă a căpătat Sfântul Gheorghe în Anglia după traducerea "Faptelor" sale în anglo-saxonă, în secolul VIII, devenind totodată protectorul armatei. În timpul cruciadelor, importanţa sa a crescut şi mai mult, existând relatări cum că Sfântul Gheorge a asistat la lupta de la Antioh din 1098.
Însemnele Sfântului Gheorghe au fost introduse de Richard Inimă de Leu, iar crucea Sfântului Gheorghe (roşie pe fond alb) a apărut pentru prima dată ca steag al corabiei "Lyme Regis" în 1284. Steagul actual al Angliei (Union Jack) are la origine crucea Sfântului Gheorghe. În credinţa populară Sfântul Gheorghe este asociat adesea cu omorârea balaurului. Această legendă datează din secolul XII şi una din variantele sale este "Legenda Aurea". Se povesteşte cum un balaur imens şi feroce a apărut lângă oraşul Selena din Lybia. Locuitorii trebuiau să-i ofere zilnic oi pentru a-i potoli foamea, iar când nu au mai avut oi, balaurul a cerut pe fata împăratului.
Atunci a apărut un viteaz creştin care s-a oferit să răpună balaurul. În unele icoane timpurii, fata împăratului este înfăţişată în gura balaurului, în timp ce un viteaz cu o suliţă se luptă cu acesta. După ce a străpuns balaurul cu suliţa tânărul a dus-o pe prinţesă la palatul împăratului, care i-a oferit mana ei şi jumătate din împărăţie. Viteazul a refuzat spunând că mai are multe alte lucruri de îndeplinit în lupta sa pentru aparerea bisericii şi ajutorul săracilor şi nedreptăţiţilor; apoi le-a spus ca numele lui este Gheorge şi a plecat.
Misterul şi legenda care îl învăluie pe Sfântul Gheorghe nu vor dispare niciodată, la fel cum cauza sa nobilă va genera întotdeauna admiraţie şi respect. Poate cea mai corectă afirmaţie despre el este aceea făcută de un ierarh din secolul V: "Numele Sfântului Gheorghe este onorat de credincioşii de pretutindeni, dar adevăratele sale fapte sunt ştiute numai de Dumnezeu".
În calendarul popular, Sfântul Gheorghe a continuat fragmentar imaginea unei zeităţi tracice june, suprapunându-i câteva din semnificaţiile creştine ale Marelui Mucenic Gheorghe din Capadocia. Sărbătoarea în sine reprezintă începutul verii pastorale, al cărui sfârşit îl va marca ziua Sfântului Dumitru. De fapt, Sfântul Gheorghe şi Sfântul Dumitru sunt imaginaţi a purta la gât chei cu care încuie şi descuie cele două anotimpuri corespunzătoare şederii oilor la munte sau în sat. De Sfântul Gheorghe multe se tocmesc! Oile pleacă la stână, vacile se mână în ciurdă. Tinerii români de la sate “se băgau” slugi la saşi sau la aristocraţii unguri, unde rămâneau până la Sfântul Gheorghe anul următor. La oraşe, chiriaşii reînnoiau contractele cu proprietarii, dacă nu se mutau.
Mânecătoarea (de la mâncătoare... probabil), spuneau bătrânii, este sora Sfântului Gheorghe. Noaptea ei (cea dintre 22 spre 23 aprilie), deşi nu era considerată sărbătoare, era dominată de multa frică. Se spunea că în noaptea de Mânecătoare, strigoii vii – oameni din sat cu o identitate ascunsă - îşi lasă sufletele să le părăsească corpurile şi, călare pe cozi de meliţă, se duc să facă ravagii. Se spune că e bine să stai în casă în noaptea de Mânecătoare, altminteri e vai de tine!
La uşa grajdului şi la porţi se pune câte o creangă de mărăcine sau de măceş, să se înţepe strigoii care vin să ia mana vacilor. Holdele trebuie înconjurate din timp de o femeie “cu rânduieli” (menstruaţie), pentru ca strigoii să nu se poată apropia de grâne, să le ia mana. În ziua de Sfântul Gheorghe, deşi strigoii continuă să îşi facă de cap, ei nu mai au putere şi pot fi uşor identificaţi. De Sfântul Gheorghe se stropeau fetele. Acel rit al stropirii, pe care mulţi îl cunosc ca fiind legat de Sărbătorile Paştelui, se petrecea originar la Sfântul Gheorghe, ca rit de reînnoire temporală şi spaţială. Stropitul originar nu folosea parfumuri, ci apă de fântână! Feciorii umblau prin sat cu zarva mare şi când prindeau vreo fată, azvârleau câte-o găleată de apă rece pe ea. Aici apa capătă o dublă semnificaţie, aceea de substanţă purificatoare şi aceea de element fecundator.
De Sfântul Gheorghe, multe se făceau. Se spunea că în această zi ard comorile îngropate prin păduri, iar cei care le văd luminând pot merge să le caute a doua zi. Bătrânii povestesc la nesfârşit despre cum unul sau altul s-a îmbogăţit dintr-o dată după ziua de Sfântul Gheorghe. Se făceau şi farmece de dragoste, şi câte şi mai câte. Dar azi nu se mai fac atâtea. Mergeţi la biserică, iar apoi nu uitaţi să-i felicitaţi pe cei apropiaţi, cu nume de Gheorghe, George, Gheorghiţă, Georgeta! (B.P.F.)

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Bancul zilei: Dorinţă neîmplinită!
Horoscop
Urarea primarului Flutur către botoşăneni
În România exista peste 200 de tipuri de ajutoare sociale
Am fost ofertat de PDL... propuneri am primit si de la PSD, dar in glumă
Programul Rabla va fi suplimentat cu alte 50.000 de tichete
Biserica distruge graniţele
Mărinuţa refuză participarea la parada de la Moscova
50 de români din Timoc interpelaţi de poliţie, pe motive politice
Preşedinta din Filipine şi-a numit manichiurista iîtr-un post-cheie
"Torpile umane sinucigaşe" au scufundat un vapor militar sud-coreean
Profesori de nimic
Ioan Rotundu
Primarul Flutur şi ansamblul urbanistic medieval Botoşani (P)
Alina Dumitru, aur pentru România
Vecernia cu Litie – o rugă colectivă pentru Sfântul Mare Mucenic Gheorghe
Botoşani, oraşul florilor
Persoanele private de libertate au dat lecţii de hărnicie angajaţilor la Legea 76
Vicele Ghiorghiţă continuă să târnosească asociaţiile de proprietari
Aşi în utilizarea calculatoarelor
Bugetarii vor avea şi în acest an concediu forţat
Ministerul Sănătăţii a normat consumul de medicamente
Cu autocarul prin judeţ, după colectat sânge
Când crapi de foame, nu-ţi faci costum nou…
Conservatorii cer demiterea Elenei Udrea, din raţiuni de siguranţă naţională
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog