Până a ajunge la semnificaţia de
Ziua Muncii, fapt datorat vechii mişcări socialiste internaţionale,
1 Mai, ca
Arminden, s-a impus în conştiinţa umanităţii şi creştinătăţii din mitologie. Astfel, într-o urmărire a lui Hristos de către evreii organizaţi în cete, aceştia bătând tot Ierusalimul, una dintre cete Îi localizase casa şi, dat fiind faptul că erau puţini şi fricoşi, au evitat pentru moment să acţioneze întru prinderea Lui, lăsând lucrurile pentru a doua zi, în ideea de a reveni cu întăriri. Pentru a-i uşura misiunea, ceata a pus înaintea casei o ramură verde, spre a le fi lesne identificarea, căci casele semănau izbitor între ele. A doua zi, de
1 Mai, mare le-a fost uimirea să constate că toate casele oraşului erau împodobite cu o ramură verde, ca de sărbătoare, cu alte cuvinte, lucru conducând la eşecul operaţiunii. De aici, obiceiul creştinilor ca în
ziua de 1 Mai, să pună înaintea casei o ramură verde de stejar, fag sau tei, ceea ce, de fapt, înseamnă
Arminden. Acest
Arminden se lasă înaintea casei până la măcinarea grâului nou şi coacerea primei pâini din el. Abia atunci se taie şi este folosit la aprinderea focului cuptorului. Aşadar, avem de-a face cu o secvenţă frumoasă a mitologiei creştine, dată de venirea şi sărbătoarea
Armindenului.
Mai târziu, hăt, leaderii mişcării muncitoreşti internaţionale i-au dat sensul de
Ziua Muncii, ocazie de a milita pentru Ziua de muncă de 8 ore! Legislaţia internaţională a muncii! Pace Împotriva războiului şi militarismului! Votul universal! Împotriva legilor excepţionale! Este bine şi frumos şi aşa!
(Ionel Bejenaru)