Pentru a duce la bun sfârşit această operaţie în mai mulţi timpi, după canoane, începi prin a face din două ouă o maioneză în care adaugi o jumătate de linguriţă de oţet, albuş fiert şi pătrunjel verde (şi albuşul şi pătrunjelul foarte bine tocate). Pui sosul de o parte, la răcoare, şi pregăteşti făina (o lingură), un ou bătut şi pesmet pisat, întocmai ca pentru şniţel, precum şi foarte multe frunzuliţe de pătrunjel, fără cotor (cam patru legături pentru şase ouă).
Aceste pregătiri făcute, treci la adevărata preparaţie:
Pui vreo 6 ouă la fiert până ce clocotesc, astfel încât albuşul să se întărească şi gălbenuşul să rămâie o idee moale. Când le scoţi de la fiert, le arunci o secundă în apa rece, le cojeşti în palmă şi le pui în farfurie. Tăvăleşti apoi ouăle fierte prin făina, ou bătut şi pesmet. Într-o crăticioară încingi untura sau untdelemn ca pentru friptane. În momentul în care grăsimea se încinge, arunci în ea ouăle, care se prăjesc imediat. Le scoţi cu lingura de spumă şi le aşezi pe o farfurie. În aceeaşi grăsime arunci pătrunjelul şi-l laşi să se prăjească puţin, să cronţăie în dinţi. Îl scoţi, îl scurgi de grăsime şi-l pui peste ouă. Ajuns aici, nu-ţi mai rămâne decât să torni maioneza rece peste ouăle fierbinţi. Combinaţia de rece şi cald contribuie mult la savoarea acestei mâncări delicioase. Acel ce n-o cunoaşte, va exclama poate: "Şi ce, mă rog, atâta bătaie de cap pentru nişte ouă?". Nu mă îndoiesc însă că, gustând-o, se va convinge uşor că merită osteneala. (Lucullus)