Chiar dacă ar fi stabilite prin lege condiţiile în care se pot preleva organe de la persoane în moarte cerebrală sau decedate, la Spitalul Judeţean „Mavromati” nici nu se poate vorbi de posibilităţi tehnice sau de dotări care să permită acest lucru. Botoşanii nu are un spital mai bun ca dotări decât cel judeţean. Aici vin pacienţi din toate colţurile judeţului, care caută servicii medicale de calitate. Chiar dacă are cea mai importantă funcţie în sistemul sanitar botoşănean, Spitalul Judeţean se poate „lăuda” cu cel mai mic tarif pe caz ponderat, un indice de complexitate al cazului rezolvat printre cele mai mici din ţară şi cu o finanţare demnă de un spital orăşenesc modest. Cu o datorie imensă şi cu o finanţare la cotă de avarie, medicii reuşesc cu greu să se menţină pe linia de plutire şi să trateze pacienţii în condiţii decente. Un fapt trecut cu vederea este lipsa de posibilităţi tehnice pentru salvarea celor care au nevoie de transplanturi. Cu toate că acest spital are o vechime de peste două decenii, numai simpla menţionare a ideii de prelevare de organe trezeşte un zâmbet plin de amărăciune în rândul cadrelor medicale. Ovidiu Mimor, directorul spitalului, a declarat că nici nu poate fi vorba de aşa ceva. „Politica de prelevare a organelor se face după o lege anume, care chiar dacă ar fi în vigoare, nu este respectată. Legea nu este clară, dar pe lângă acest fapt, nu avem nici dotarea necesară pentru astfel de intervenţii. Deocamdată, nu avem nici un temei legal şi nu putem face astfel de operaţii, pentru că prelevarea de organe este o foarte delicată. Acum nici nu poate fi vorba de aşa ceva. Dar o speranţă constă în faptul că, după ce vom primi dotări la Unitatea de Primire a Urgenţelor, de peste un milion de euro, poate vom avea şi această posibilitate”, a declarat Ovidiu Mimor. Transplantul de organe este una din cele mai grele şi complexe intervenţii din medicina actuală, la noi în ţară fiind făcute încercări numai în marile centre universitare. Este crucial ca recoltarea să se facă în bune condiţii, un organ fiind viabil numai câteva ore. Deci, responsabilitatea nu revine numai celor care efectuează transplantul, ci şi celor care recoltează organul. Categoria de bolnavi cea mai afectată de lipsa de funcţionalitate a unui organ sunt cei cu insuficienţă renală, care sunt obligaţi să se menţină în viaţă prin vizite săptămânale la secţia de Hemodializă a Spitalului Judeţean. În prezent, sunt în jur de 90 de pacienţi botoşăneni care vin la spital de trei ori pe săptămână, pentru dializă. Mulţi au analizele făcute, dar nu se găsesc donatori. Doiniţa Iosub, şeful secţiei de Hemodializă a declarat că lipsa donatorilor este cel mai crunt lucru. „Transplantul este o intervenţie foarte delicată. Mulţi aşteaptă ani de zile şi nu găsesc. Mai mult, legile actuale nu au reglementări clare în această privinţă. Cât despre dotările spitalului, nici nu poate fi vorba. Din numărul celor care fac dializă, în jur de 20 au analizele făcute, dar nu au donatori. De exemplu, o fată de 24 de ani, studentă, şi-a făcut recent analizele, dar nu are cine să-i dea un rinichi. Este foarte greu, în România, în privinţa aceasta”, a precizat şeful secţiei de Hemodializă. Cu toate că, oficial, comerţul de organe nu este recunoscut acesta reprezintă o practică obişnuită. Cu privire la acest aspect, Doiniţa Iosub a fost tranşantă, dar a menţionat de unele întâmplări tragi-comice. „Nu mă interesează aşa ceva şi nici nu vreau să am vreun amestec. Este foarte greu pentru un donator să aştepte. Avem tot felul de boschetari care vin la noi şi ţipă că vor să vândă un rinichi. Nu poate fi vorba de un material biologic viabil la ei. Dar situaţi este, oricum, grea pentru aceşti pacienţi”, a declarat Doiniţa Iosub. (Dănuţ ROTARIU)