Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Editorial
Horoscop
Umor
Gastronomie
Comentarii
Caricaturi
Remember
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
10815
De la 07 Ianuarie 2003
122870882

Păţania lui Lucullus

  • 12 August 2011, 23:00
Dacă tot s-a statuat social că cizmarul umblă cu pantofii nepingeliţi, croitorul cu pantalonii rupţi în fund şi mecanicul auto cu maşina hârbuită, de ce n-aş fi păţit-o şi eu, Lucullus, cu porcul în ajun de Crăciun. Aşa cum începusem să vă dau sfaturi, m-am dus pe nişte coclauri, precum satul Iacobeni din comuna Dângeni, să-mi procur porc de Crăciun. Din vorbă în vorbă am ajuns să bat la poarta unuia Hegheş. Omul, crescător de porci, m-a pus s-aleg.
Urmând propriile sfaturi, am ales un godac care, pus pe cântar, a indicat taman 127 kg. După ce-am dat banul, 5 lei/kg, mi-am exprimat dorinţa să-l tai în curtea sa. M-am trezit c-un refuz ce m-a pus la grea încurcătură.
Porcul, răsturnat între tălpile unei sănii pentru a putea fi cântărit, guiţa de parcă intrase în el jumătate din încornoraţii Iadului. Eu, străin de partea locului, încercam să aflu de la fostul proprietar al porcului la cine m-aş putea adresa să mi-l taie. Îngheţat bocnă, aproape că îmi luasem speranţa că voi mai mânca şorici. Până la urmă am găsit un şmecheraş de ţară care m-a jumulit de ceva bănuţi, să-mi ducă porcul într-un sat, aflat la vreo trei km, la un casap.
Am pornit cu porcul, pus în căruţă, pe uliţa mare a Iacobenilor. Porcul continua să ţipe, iar pe la porţi se iţeau basmale şi căciuli turtite, de sub care mă priveau ochi curioşi şi iscoditori.
Am îndurat întreg calvarul, gândindu-mă că răzbunarea mea asupra împieliţatului de porc nu-i departe. Ajuns la poarta casapului, un flăcău de vreo 25 de ani, mi-a cam pătruns îndoiala în suflet. Mi-era teamă că priceperea lui în a mânui cuţitul îmi va aduce alte necazuri. Au mai fost situaţii când porcul, cu cuţitul înfipt în beregată, a luat-o la plimbare prin curte.
Până la urmă, flăcăul, s-a dovedit meşter. Tăietura a fost una îngustă şi adâncă, porcul dându-şi repede duhul, spre mulţumirea mea că am scăpat de belea.
A urmat pârlitul. Cu butelia de gaz, că afară era frig şi vânt, periculos pentru pârlitul cu paie. Frigul a îngheţat butanul şi flacăra nu avea putere să ardă părul. Am umblat din nou la buzunar, părinţii casapului au încălzit apă, am pus-o într-un lighean şi în ea butelia. Aşa şi-a dat drumul gazul şi a reuşit flăcăul să pârlească cât de cât porcul.
Răzbit de frig, m-am dus în casa omului să mă încălzesc un pic. Prost moment mi-am ales. Flăcăul terminase de pârlit porcul, l-a spălat cu ceva apă caldă, l-a răzuit cât să-şi facă faţă şi s-a apucat de tranşat. Când am revenit şi am văzut isprava sa, am îngheţat din nou.
De această dată de necaz. Omul hăcuise porcul după ştiinţa sa, nu după dorinţa şi nevoile mele. A scos şoldurile din faţă şi spate (foto), în loc să spintece porcul în jumătate, să pot scoate caiuşurile de slănină şi întregi muşchii cei mari. Ce-a mai rămas din porc a desfăcut pe burtă şi a scos intestinele şi restul măruntaielor. Cred că dacă nu murea de cuţit, murea de indigestie, aşa de multă mâncare băgase în el proprietarul, ca să tragă la cântar.
Şorici n-am apucat a gusta. Pielea era numai opărită, nu şi pârlită, iar frigul de afară o întărise că nu puteai jupi nici o bucăţică. Am adunat porcul hăcuit în portbagajul maşinii şi nu m-am oprit decât acasă, la Botoşani. Aici mă aşteptau alte surprize.
(Lucullus)
JD 31.12.2007 / format electronic Păţania lui Lucullus Dacă tot s-a statuat social că cizmarul umblă cu pantofii nepingeliţi, croitorul cu pantalonii rupţi în fund şi mecanicul auto cu maşina hârbuită, de ce n-aş fi păţit-o şi eu, Lucullus, cu porcul în ajun de Crăciun. Aşa cum începusem să vă dau sfaturi, m-am dus pe nişte coclauri, precum satul Iacobeni din comuna Dângeni, să-mi procur porc de Crăciun. Din vorbă în vorbă am ajuns să bat la poarta unuia Hegheş. Omul, crescător de porci, m-a pus s-aleg.
Urmând propriile sfaturi, am ales un godac care, pus pe cântar, a indicat taman 127 kg. După ce-am dat banul, 5 lei/kg, mi-am exprimat dorinţa să-l tai în curtea sa. M-am trezit c-un refuz ce m-a pus la grea încurcătură.
Porcul, răsturnat între tălpile unei sănii pentru a putea fi cântărit, guiţa de parcă intrase în el jumătate din încornoraţii Iadului. Eu, străin de partea locului, încercam să aflu de la fostul proprietar al porcului la cine m-aş putea adresa să mi-l taie. Îngheţat bocnă, aproape că îmi luasem speranţa că voi mai mânca şorici. Până la urmă am găsit un şmecheraş de ţară care m-a jumulit de ceva bănuţi, să-mi ducă porcul într-un sat, aflat la vreo trei km, la un casap.
Am pornit cu porcul, pus în căruţă, pe uliţa mare a Iacobenilor. Porcul continua să ţipe, iar pe la porţi se iţeau basmale şi căciuli turtite, de sub care mă priveau ochi curioşi şi iscoditori.
Am îndurat întreg calvarul, gândindu-mă că răzbunarea mea asupra împieliţatului de porc nu-i departe. Ajuns la poarta casapului, un flăcău de vreo 25 de ani, mi-a cam pătruns îndoiala în suflet. Mi-era teamă că priceperea lui în a mânui cuţitul îmi va aduce alte necazuri. Au mai fost situaţii când porcul, cu cuţitul înfipt în beregată, a luat-o la plimbare prin curte.
Până la urmă, flăcăul, s-a dovedit meşter. Tăietura a fost una îngustă şi adâncă, porcul dându-şi repede duhul, spre mulţumirea mea că am scăpat de belea.
A urmat pârlitul. Cu butelia de gaz, că afară era frig şi vânt, periculos pentru pârlitul cu paie. Frigul a îngheţat butanul şi flacăra nu avea putere să ardă părul. Am umblat din nou la buzunar, părinţii casapului au încălzit apă, am pus-o într-un lighean şi în ea butelia. Aşa şi-a dat drumul gazul şi a reuşit flăcăul să pârlească cât de cât porcul.
Răzbit de frig, m-am dus în casa omului să mă încălzesc un pic. Prost moment mi-am ales. Flăcăul terminase de pârlit porcul, l-a spălat cu ceva apă caldă, l-a răzuit cât să-şi facă faţă şi s-a apucat de tranşat. Când am revenit şi am văzut isprava sa, am îngheţat din nou.
De această dată de necaz. Omul hăcuise porcul după ştiinţa sa, nu după dorinţa şi nevoile mele. A scos şoldurile din faţă şi spate (foto), în loc să spintece porcul în jumătate, să pot scoate caiuşurile de slănină şi întregi muşchii cei mari. Ce-a mai rămas din porc a desfăcut pe burtă şi a scos intestinele şi restul măruntaielor. Cred că dacă nu murea de cuţit, murea de indigestie, aşa de multă mâncare băgase în el proprietarul, ca să tragă la cântar.
Şorici n-am apucat a gusta. Pielea era numai opărită, nu şi pârlită, iar frigul de afară o întărise că nu puteai jupi nici o bucăţică. Am adunat porcul hăcuit în portbagajul maşinii şi nu m-am oprit decât acasă, la Botoşani. Aici mă aşteptau alte surprize.
(Lucullus)
JD 31.12.2007 / format electronic

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Horoscop
Bancul zilei
Caricatura zilei
Accident la podul peste Miletin - Copalau 23.10.2010 - video
Vor răspunde provocării?
Ioan Rotundu
Socialismul ştiinţific s-a întors acasă
Ioan Rotundu
Sfatul lui Iancu de Hunedoara către români
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog