„Da’ ce? Vrei să mi-l bage mie?”
Cu aproape o săptămână în urmă, la masa unei pizzerii din centul municipiul Botoşani s-a aşezat un tânăr tuciuriu, cu o înfăţişare cam dubioasă, care a comandat 50 de grame de votcă şi un suc. Nu după mult timp, acesta s-a adresat unui grup de trei fete, care consumau cafea la o masă alăturată, întrebându-le dacă nu vor să servească o pizza împreună cu el.
Refuzul l-a înfuriat pe individ, care, mai întâi a ameninţat adolescentele verbal “că le taie”, înainte de a-i arăta uneia dintre ele, sugestiv, un ditamai cuţitul, cu lama de circa 30 de centimetri, pe care îl porta ascuns sub haină. La circa un sfert de oră de la sosirea acelui tip în unitate, una dintre consumatoare, pe nume Ioana, a venit plângând la ospătar, panicată de ameninţările ţiganului înarmat.
De comun acord cu patronul, a fost anunţată o firmă de pază şi protecţie, iar acesta a trimis la faţa locului un echipaj format din două persoane. Neputând să-şi depăşească atribuţiile, cei doi l-au scos afară din local pe individul în cauză, dar fiindcă acesta continua să fie agresiv şi să profereze injurii, a fost apelat numărul de urgenţă 112, solicitându-se prezenţa unui echipaj de poliţie.
Ce s-a întâmplat mai departe, relatează chiar unul dintre ospătarii pizzeriei, pe nume Bogdan, cel care a avut cel mai mult de furcă cu posesorul armei albe: “Nu după mult timp, a venit un echipaj de poliţie, alcătuit dintr-un poliţist mai bătrân, care părea şeful, şi unul mai tânăr, care, fiind mai voinic, încerca să domolească personajul turbulent de afară. Nervos nevoie mare, poliţistul mai mare în grad s-a răstit la mine, întrebându-mă de ce am apelat 112 şi nu alt număr de telefon. Când i-am replicat că ţiganul m-a ameninţat că-mi bagă cuţitul în gât, poliţistul a replicat: “Da’ ce? Vrei să mi-l bage mie?”. Până la urmă, poliţiştii l-au luat pe scandalagiu în maşină şi au plecat cu el. Nimeni nu a mai venit ulterior să facă cercetări, să solicite vreo declaraţie, semn că, într-un fel sau altul, lucrurile s-au aranjat. Şi noi care credem că posesia de arme albe în spaţiile publice, fără autorizaţie, este considerată o infracţiune gravă.
Stinge ţigara şi pleacă de lângă mine!
De la un băiat am aflat ce a păţit când s-a dus să se distreze într-o discotecă din centrul oraşului, împreună cu un grup de prieteni. Deşi tânărul recunoaşte că a servit câteva păhare cu bere, nu îşi aminteşte ca în localul în care petrecea să se fi produs vreun scandal sau vreo altercaţie care să necesite prezenţa organelor de ordine. Pe la unu noaptea, simţind nevoia să ia aer, a ieşit afară din discotecă, rezemându-se de o balustradă pentru a fuma o ţigară. Abia atunci a observat că în faţa localului se aflau trei maşini de poliţie, printre care şi o dubă. În timp ce fuma, de el s-a apropiat un poliţist care, pe un ton extrem de nepoliticos, i-a spus: “Hai, stinge ţigara şi pleacă de lângă mine!”, ca şi când el s-ar fi aşezat lângă poliţist şi nu invers. „Când i-am replicat că sunt pe un loc public, că am voie să fumez şi că nu am deranjat pe nimeni, s-a repezit la mine, mi-a pus gluga în cap şi, ajutat de un coleg, m-a urcat în dubă. Spre norocul meu, între timp s-a iscat o gâlceavă la ieşirea din discotecă iar poliţiştii n-au mai avut timp să mă legitimeze, fiindcă au plecat la faţa locului. Profitând de situaţie, am deschis portiera dubei şi am şters-o englezeşte”, a povestit râzând Cosmin, încă unul dintre numeroşii tineri botoşăneni care s-au convins pe pielea lor de “eficienţa” apărătorilor ordinii şi liniştii publice din Botoşani.
”Uite măi, a venit miliţia!”
Şi mai interesantă este întâmplarea povestită de Aurel, angajatul unei cunoscute firme din municipiul Botoşani, care, în sâmbăta dinaintea Revelionului, a plecat să petreacă o seară plăcută, cu prietenii, în clubul Koma. Deoarece în acea perioadă era răcit şi urma un tratament cu antibiotice, neputând consuma decât sucuri şi cafele, tânărul şi-a convins prietenii, pe la 12 noaptea, să plece spre case mai devreme, mai ales că, între timp, şi atmosfera de acolo se încinsese un pic din cauza unui scandal creat de nişte consumatori vizibil ameţiţi. Ei erau afară, când în faţa clubului au oprit două maşini de poliţie şi o dubă. Unul dintre tineri, mai limbut, când i-a văzut, a rostit cu voce cam tare: “Uite măi, a venit miliţia!”. În clipa următoare, unul dintre poliţişti, care l-a auzit, l-a chemat la el şi, fără prea multe explicaţii, l-a dus direct la dubă, unde l-a legitimat şi i-a aplicat o amendă de 400 de lei. Între timp, văzând că prietenul său nu mai coboară, agentul comercial s-a dus la dubă şi l-a întrebat pe poliţistul de acolo de ce a fost reţinut prietenul său. “V-a supărat că v-a făcut miliţieni? Ce, n-are dreptul omul să creadă ce vrea?” a întrebat Aurel. „În clipa următoare, sub pretextul că şi eu sunt obraznic, m-au luat pe sus şi m-au urcat şi pe mine în dubă. După ce m-au legitimat, au întocmit un proces verbal, pe care am refuzat să-l semnez. “Aşa deci – mi-a spus poliţistul – las’ că găsim noi doi martori să-l semneze şi să vezi tu cu ce amendă te trezeşti acasă. Şi o să avem noi grijă să nici nu mai lucrezi acolo unde lucrezi”, m-au mai “consiliat” ei, după ce ne-au dat drumul de la poliţie, unde ne transportaseră între timp. Dacă martori vrea domnul poliţist, o să am eu grijă să aibă martori, că eram un grup întreg în care nimeni nu era ameţit şi în care nimeni nu a provocat nici un fel de scandal”, ne-a relatat agentul comercial Aurel, vizibil dezgustat de întâmplarea neplăcută a cărui personaj secundar a fost pentru un timp.
Facem eforturi să-i numim poliţişti, dar mulţi dintre ei rămân miliţieni
Trei cazuri, trei întâmplări diferite, toate petrecute în interval de o lună, aceleaşi mentalităţi. Acelaşi comportament sfidător al lucrătorilor de poliţie, aceeaşi aroganţă comportamentală tipică naziştilor din al doilea război mondial care, în plină etapă de decimare a năpăstuiţilor de evrei, întâi îi împuşcau pe cei bănuiţi a avea patru testicule şi abia apoi le numărau, după cum spune o glumă amară.
“Trei coincidenţe”, ar putea spune unii dintre dumneavoastră. Motiv pentru care, le reamintim cârcotaşilor, tot vizavi de comportamentul oamenilor de ordine, de recenta “ispravă” dezvăluită de presă, a celor patru salariaţi ai Serviciului Public Comunitar Regim Permise Auto şi Înmatriculări Vehicule care, în sediul instituţiei, pe când sărbătoreau ziua unui dintre angajaţi, au atins punctul maxim al distracţiei după ce, prin intermediul unui “peşte” cunoscut de unul din ei, au adus la faţa locului o tânără prostituată, în vârstă de 15 ani, provenită din sistemul de protecţie a copilului, cu care s-au “distrat” copios.
Iar dacă ne-am apuca să strângem opinii ale conducătorilor auto, sideraţi de comportamentul agenţilor de la Poliţia Rutieră, nu ne-ar ajunge, numai pentru sesizări, un ziar întreg. “Problema este că noi facem acum eforturi considerabile să-i numim poliţişti, facem tot posibilul să-i aducem la standardele de civilizaţie a Uniunii Europene, dar mulţi dintre ei rămân, în esenţă, tot miliţieni. Bineînţeles că sunt şi în poliţie oameni valoroşi, specialişti pregătiţi în domenii extrem de pretenţioase, dar cât la sută reprezintă de fapt aceştia în comparaţie cu cei care lucrează efectiv cu cetăţenii, care iau direct pulsul omului de pe stradă? Faptul că acum, la 18 ani de la Revoluţie, lumea ar dori să-i trezească din morţi pe Ceauşescu şi Vlad Ţepeş, vorbeşte de la sine despre încrederea pe care românii o au faţă de aparatul poliţienesc. Dar poate că asta este o meteahnă mai veche a românilor. Aceeaşi lipsă proverbială de încredere, care ne-a făcut să acceptăm să aducem pe tronul României, acum un secol, un vlăstar al dinastiei de Hohenzollern, pentru a ne rezolva treburile şi pentru a stăpâni situaţia, pentru că noi nu am fost în stare”, ne-a spus un cunoscut profesor de istorie botoşănean, căruia, din motive lesne de înţeles, nu-i vom aminti numele.
Epilog fără “deschidere şi transparenţă”
Cu riscul de a fi acuzaţi că nu am păstrat deontologia profesională, solicitând şi varianta împricinaţilor, afirmăm că, de această dată, chiar nu ne interesează “oficial” punctul de vedere al acestei instituţii care, aşa cum bine se ştie, îşi protejează necondiţionat subordonaţii, în pofida declaraţiilor pompieristice despre “deschiderea şi transparenţa” afişate faţă de cetăţeni. Ceea ce ne surprinde cu adevărat este lipsa de reacţie a societăţii civile, parcă din ce în ce mai imună la realitatea înconjurătoare. Şi poate că nu întâmplător, singura urmare concretă a stării generale de lehamite care pluteşte, asemenea unui nor blestemat, deasupra României, este faptul că tot mai mulţi cetăţeni, tineri şi maturi deopotrivă, părăsesc ţara pentru a (supra)vieţui în statele europene mai dezvoltate, în care legea, chiar dacă este mai aspră, este respectată cu sfinţenie. (B.P.F.)
(Ioan Rotundu)
