Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Anunţuri
Învăţământ
Sănătate
Administraţie
Social
Horoscop
Ofertă de afaceri
Umor
Mondene
Reportaje
Religie
Important
Pamflet
Remember
Mediu
Lumea lu' Rotundu

1 EURO = 4.6540 lei
1 USD = 4.1197 lei


Număr accesări
Astăzi:
22959
De la 07 Ianuarie 2003
65277981

Pomenirea Sfântului Sfinţitului Ignatie

  • 19 December 2007, 23:00
Acesta a trăit pe vremea lui Traian, împăratul romanilor (98-117), şi, fiind ucenic al Sfântului Ioan Evanghelistul, ca şi Sfântul Policarp al Smirnelor, a fost aşezat episcop în Antiohia Siriei, ca urmaş ce era al Apostolilor.
Spun unii că el este copilul acela, pe care, luându-l în braţe Domnul, a zis Apostolilor: "De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum copiii, nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor. Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte." (Matei,18,3,5). Şi Antiohia era marea cetate în care, ucenicii Domnului au început mai întâi a se numi creştini.
Deci, când mergea Traian împotriva perşilor, Sfântul Ignatie a fost prins şi, făcând cunoscută credinţa sa în Hristos şi gândul său nestrămutat, a fost osândit să fie dus la Roma, ca să-l dea să fie mâncat de fiare în circ, ca un osândit de seamă ce era. Şi a făcut el drumul din Siria la Roma, păzit de o gardă de zece soldaţi, pe care, pentru asprimea lor, el îi numeşte "cei zece leoparzi ai mei." Şi el întărea în credinţă Bisericile din toate oraşele, pe unde trecea. Şi îi ieşeau înainte pe drum creştinii de pretutindeni, cete, cete, ca să-i arate dragostea şi preţuirea lor, precum se vede din cele şapte epistole, ce ne-au rămas de la el, ca un testament al Sfântului episcop-mucenic.
"Nu vă poruncesc, ci vă sfătuiesc, zice el, feriţi-vă de rătăcire. Unde-i episcopul, acolo-i Biserica, şi unde-i Biserica şi episcopul, acolo-i Liturghia cea adevărată. Totul este credinţa în Hristos şi dragostea. Vreau să mă asemăn lui Hristos, primind moartea de mucenic ca şi El." Iar in Epistola către Romani zice: "Să nu cumva să mijlociţi şi să fiu lipsit de bucuria de a fi mucenic. Sunt grâul lui Dumnezeu. Lăsaţi-mă să fiu măcinat de dinţii fiarelor, ca să mă fac pâine neprihănită lui Hristos." Deci, sosind la Roma, a fost dus la locul cel de privelişte de toate părţile. Şi, slobozind leii asupra lui, aceştia l-au sfâşiat si l-au mâncat, lăsând numai oasele cele mari, pe care, creştinii strângându-le, le-au dus în Antiohia. Pentru marea lui dragoste din inimă pentru Hristos i s-a spus "Teoforul", adică purtătorul de Dumnezeu. Pe vremea lui Iraclie împăratul, Antiohia, căzând în mâinile turcilor, moaştele Sfântului au fost duse la Roma şi se afla acolo în biserica Sfântului Clement.
Practici şi credinţe specifice acestei sărbători
La tăierea porcului nu trebuie să asiste nici un milos, existând credinţa că porcul murea cu greutate, iar carnea nu va mai fi bună; se spunea chiar că cei care văitau porcul îl supărau pe Dumnezeu! După ce porcul nu mai mişca, se făcea o tăietura în chip de cruce, la ceafă, peste aceasta punându-se sare, spunându-se că numai aşa sufletul porcului va ieşi din cap. De obicei, coada, urechile şi beşica erau date copiilor, pe gospodari interesându-i în special splina, aceasta indicându-le, în funcţie de grosime, cum va fi iarna; doritoarele de păr lung trebuiau neapărat să mănânce din această splină! Găsirea de sânge închegat în inima porcului îl bucura tare mult pe stăpân, acest lucru însemnând noroc la bani. Dacă porcul era negru, cei care participau la tăiere se mânjeau cu sânge pe faţă, sperând că vor fi mai roşii la faţă şi sănătoşi tot anul care va urma. Acelaşi sânge, strâns intr-o strachină cu mălai, uscat şi măcinat, era bun pentru afumarea copiilor bolnavi de guturai, nălucă, spaimă s.a.
Deşi creştinismul a asociat porcul necumpătării şi lăcomiei, pentru comunităţile arhaice acest animal, mai ales prin sângele său, era unul din cele mai importante ajutoare întru revigorarea... Soarelui. Ei bine, romanii au decis sa ajute Soarele, nu întâmplător, prin sacrificarea ...porcilor in cinstea zeului Saturn, sângele porcilor trebuind să întărească Soarele slăbit de efortul pe care-l depusese peste an. Aşadar, porcul sacrificat ritual la Ignat (din latinescul ignis - foc!) nu era altceva decât o întruchipare zoomorfă a Soarelui, o altă întruchipare, de data aceasta de natură vegetală, fiind grâul, despre acesta existând o mulţime de credinţe şi practici în Ajunul Crăciunului.

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

[ Comentarii (0)]


  
Colegiul Medicilor Botoşani a ales noua conducere
Intrarea în Spitalul Judeţean va fi inaugurată după Crăciun
Agenţii economici şi-au mărit investiţiile
La Botoşani, ministrul Educaţiei a fost lăsat repetent
Prima recepţie parţială la ANL Bucovina
Flutur nu-i va mai colinda şi ura pe botoşănenii
Municipalitatea vrea expertiză la imobilului fostului CGP
Priorităţile pensionarilor discutate la Instituţia Prefectului
Penegiştii acuză dezechilibrul politic
Ciuştea trage linie la sfârşit de an
Primăria Săveni încheie anul cu datorii
Botezi? Gasesti la noi tot ce ai nevoie pentru crestinarea pruncului!
Laura Cosoi a suferit un accident
Jurnalismul de investigaţie, armă sau necesitate?
Cu cătuşele pe masă şi bastonul la vedere, anchetele curg brici
anchetaţi pentru c-au dat relaţii presei
Isteţime
Horoscop
Anunţ „Vasilache”
Program TELE'M Botoşani, joi, 20 decembrie
Zice că vă oferă un Crăciun de vis
Interviu cu Gilles Sohm, director general al AG2R Fond de pensii
Românul şi porcul
Salariile de merit, motiv de ceartă între cadrele didactice
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă

Contact: [email protected]
Telefon: 0745 544 745

Botezi? Gasesti la noi tot ce ai nevoie pentru crestinarea pruncului!