Senatorul liberal Mihai Ţâbuleac remarcă faptul că populaţia se confruntă cu mari probleme în ceea ce priveşte asigurarea unui nivel decent de trai pentru persoanele vârstnice. Acesta justifică faptul că pensia a fost şi a rămas mică, prin aceea că numărul celor care contribuie la bugetul public este redus în raport cu populaţia aflată la vârsta pensionării, iar nivelul veniturilor salariale este foarte scăzut. S-a făcut recalcularea pensiilor, s-au corectat o serie de nedreptăţi, dar pensia a rămas tot mică, iar privilegiile din acest domeniu nu au fost desfiinţate.
„Problema fundamentală care constă în creşterea numărului de salariaţi şi a veniturilor acestora - condiţie esenţială pentru majorarea nivelului pensiilor - nu poate fi rezolvată prin lege sau prin hotărâre de guvern. Este o chestiune care ţine de dezvoltarea economiei şi încadrarea acesteia într-un sistem bazat pe concurenţă, competitivitate şi productivitate”, precizează senatorul liberal. Din punctul său de vedre este inacceptabilă situaţia în care, în spatele unor legi decorate cu termeni care de care mai elevaţi, să se ascundă interese care nu au nimic de a face cu grija faţă de pensionari. Invocându-se nevoia de modernizare, s-a oferit cetăţenilor mirajul unor scheme de pensionare cu efecte întârziate, iar întreprinzătorilor particulari profituri certe şi imediate.
„În mod concret, mă refer la schema pensiilor obligatorii administrate privat, temă iniţiată de fosta guvernare şi ,,îmbunătăţită” recent printr-un nou proiect” , susţine liberalul botoşănean, nemulţumit că nimeni nu şi-a pus însă întrebarea care va fi câştigul pensionarilor din toată această afacere. Suspiciunile lui Ţâbuleac sunt că statul român nu va avea de unde lua această sumă uriaşă transferată de la bugetul asigurărilor sociale pe piaţa privată, dar transferată şi peste timp pe termen de 30 de ani. Acest lucru cu atât mai mult cu cât banii pentru plata pensiilor nu au fost suficienţi nici până acum, iar aceasta este o realitate dureroasă, concretizată în greutăţile cu care se confruntă o mare parte dintre concetăţenii noştri, aflaţi într-o situaţie care îi face dependenţi de contribuţiile actuale, nu de cele trecute sau
sau viitoare. O soluţie în acest sens ar fi, în opinia sa, să se recurgă la bugetul statului, dar această variantă ar diminua capacitatea de absorbţie a fondurilor puse la dispoziţia României în cadrul procesului de aderare.
„O altă soluţie ar fi creşterea fiscalităţii, dar astfel s-ar atârna de gâtul firmelor româneşti o ,, piatră de moară” decisivă şi nu vom mai putea discuta despre competitivitate în cadrul procesului de integrare europeană”, opinează parlamentarul botoşănean. Liberalul suspectează că, de fapt, statul procedează la o privatizare parţială a fondului public de pensii. Deşi poate admite că statul este un administrator prost, el nu înţelege de ce acesta obligă la plata unor contribuţii şi în acelaşi timp renunţă la administrarea acestor sume.
„Dacă mergem pe aceeaşi direcţie, atunci probabil vom ajunge şi la administrarea privată a TVA- ului, a impozitului pe venit sau a accizelor şi nu vom mai avea nevoie de guverne, ci doar de câteva comisii de supraveghere”, consideră Ţâbuleac. Acesta se întreabă de ce se vrea ca veniturile firmelor private de administrare să provină exclusiv din contribuţiile asiguraţilor, fără să conteze în vreun fel eficienţa investirii sumelor pe care salariaţii sunt obligaţi să le depună. În această ordine de idei, Ţâbuleac observă că acelaşi procedeu se aplică şi la fondurile facultative de pensii.
„Bine că s-a avut în vedere să se încurajeze contribuabilii prin precizarea, pe cât de gratuită pe atât de ciudată, că ,, fondurile de pensii nu pot da faliment”, de parcă noi nu ştim că doar o persoană poate ajunge într-o asemenea situaţie neplăcută, nicidecum o sumă de bani”, declară liberalul. Concluzia la care ajunge Mihai Ţâbuleac este că pensionarii din România nu vor putea fi satisfăcuţi cu ,, scheme”. Lor le trebuie bani. În această ordine de idei, liberalul solicită reprezentanţilor Executivului să alcătuiască proiectele colaborând cu parlamentarii, adevăraţii reprezentanţi ai cetăţenilor, fără nici un fel de supărare atunci când, uneori, aceştia din urmă îşi exprimă dorinţa de a formula observaţii sau amendamente. (Bianca ALBU)