Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Editorial
Horoscop
Umor
Gastronomie
Reportaje
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
23531
De la 07 Ianuarie 2003
122909180
Reportaj de vacanţă

În Munţii Apuseni. Cetăţile Ponorului (VI)

  • Ioan Rotundu
  • 15 August 2015, 23:00
La Cetăţile Ponorului îmi doream de mult timp să ajung. Deşi cutreier Munţii Apuseni de cinci ani încoace, niciodată n-am avut posibilitatea de a ajunge în tona centrală a Parcului Natural Apuseni, acolo unde sunt şi Cetăţile. Aşa că, în acest an, de la bun început, când am schiţat primele planuri de filmare, am rezervat o zi specială pentru o astfel de deplasare.
Ziua sorocită a venit cu mult soare. Sâmbătă, 1 august, ne-am sculat de dimineaţă şi am început pregătirile. De la pensiunea noastră şi până la Cabana Padiş, în apropierea căreia se află Cetăţile, erau 80 de km. În drumul nostru trebuia să trecem peste Pasul Vârtop, altitudine de peste 1100 metri.
Urcuşul spre Vârtop se face repede şi fără probleme deosebite pentru că Arieşenii sunt la o altitudine de vreo 600 metri şi diferenţa de nivel este mică. În schimb coborârea spre Nucet, un orăşel situat chiar la poale de munte, este una spectaculoasă, cu multe serpentine şi cu un peisaj fermecător. Stânci trufaşe de calcar se ridică spre înaltul cerului având căţăraţi de trupul lor brazi înalţi. Te miri cum aceşti brazi au putut creşte atât de făloşi înfigându-şi rădăcina într-un mod inexplicabil printre crăpăturile stâncii calcaroase.
Aproape de vârf se află o pajişte alpină pe care s-au ridicat fel de fel de pensiuni şi care de care mai ochioasă. Iarna, zona este punct de atracţie pentru schiori, în imediata apropiere fiind amenajate două pârtii de schi, investiţie a lui bSilviu Prigoană, poreclit de moţi gunoierul şef al Bucureştiului pentru că el a câştigat licitaţia de a strânge gunoaiele de pe întreaga vale a Arieşului.
Ce a apărut nou în această zonă sunt anunţurile tot mai frecvente atârnate de uşa pensiunii cum că este de vânzare. Semn prost pentru cei care au investit aici acum câţiva ani, când turismul era în plină plină floare. De atunci numărul turiştilor a scăzut constant, românii cu bani preferând Grecia, Bulgaria, Turcia sau Croaţia, locuri mult mai sărace în frumuseţi naturale decât ale noastre dar vanitatea de a se lăuda cu concedii petrecute în străinătate este mai puternică la aceşti bogătaşi lipsiţi de educaţie şi cultură.
Ne-am fotografiat pe Pasul Vârtop (foto 1) şi am început coborârea. Între Nucet şi Ştei, în plin câmt, se poate admira o sală de sport construită în timpul Guvernului Năstase. De câte ori am trecut pe lângă ia n-am văzut altceva decât acelaşi lacăt imens pus pe uşa de intrare. O astfel de sală de sport se mai poate vedea şi între Ştei şi Rieni, tot în plin câmp şi tot cu lacăt uriaş pe uşă.
Dincolo de Rieni un panou te anunţă că de cârneşti la dreapta vei ajunge la Peştera Urşilor situată în localitatea Chişcău. Deja te afli în plină depresiune a Beiuşului. Câţiva kilometri mergi pe acelaşi drum cu cel către peşteră dar apoi ele se despart şi un alt panou te informează că te înscrii pe drumul către Cabana Padiş.
Se intră din nou între munţi pe cursul unui fir de apă. Urcuşul se face lent la început dar apoi drumul devine abrupt şi cu serpentine în forma acului de păr. Jos, sub tine, încet şi cu imagini de vis se deschide perspectiva asupra întregii văi. Munţii sunt acoperiţi cu foioase pentru că sunt pe partea vestică a masivului calcaros care domină Parcul şi clima mediteraniană, cu blândeţea iernilor, ajunge până aici.
La peste o mie de metri altitudine foioasele fac loc brazilor iar drumul iese din pădurea răcoroasă de brazi şi dă într-o pajişte alpină de o frumuseţe care te lasă fără grai. Nu ştii ce să crezi iar dacă există cu adevărat un Rai, apoi acela aici este. Un alt panou ne anunţă că trebuie să părăsim drumul asfaltat care duce către Padiş şi să intrăm pe un drum pietruit care coboară la Cetăţile Ponorului, distanţa fiind e 5 km.
Pajiştea însoţeşte drumul pe ambele părţi. Cârduri de oi albe ca neaua (foto 2), stâne lângă care sunt amenajate standuri de vânzare a caşului, urdei, laptelui şi zerului dulce şi de la care se putea vedea ridicându-se fumul de sub cazanul de urdit. În zona cantonului Glăvoi pajiştea era presărată cu sute de corturi iar turiştii îşi vedeau de ale lor, fie pregătind mâncarea, fie erau plecaţi în drumeţii pe cărările de munte marcate.
O hartă ne arăta că suntem în apropierea Cetăţilor Ponorului dar stând de vorbă cu unii turişti care ne-au povestit cât de greu este traseul. Ne cam pierise pofta de a mai aj urca în munte. L-am abordat pe un poliţist de la Poliţia Montană. I-am spus că suntem de la o televiziune din Botoşani şi că am dori să urcăm la Cetăţi. Omul ne-a explicat pe îndelete că sunt două trasee. Unul, greu dar posibil de abordat, duce deasupra uriaşei prăpăstii săpată de apă în muntele de calcar, la locul numit Balcoane. Al doilea traseu, care duce la poalele prăpăstiei şi cu acces în peşteră este inaccesibil nouă pentru că trebuie să coborâm pe coarde de alpinişti şi să urcăm pe scări de funie lipite de peretele de stâncă iar noi nu aveam experienţă în a ne folosi de astfel de mijloace.
Ne-am consultat şi am hotărât să urcăm la Balcoane. Cu adevărat cărarea era cea mai dificilă din câte am urcat noi în alte zone de munte. În timpul urcării am întâlnit grupuri de turişti, majoritatea străini cei mai mulţi din Cehia. De la cei români am aflat că urcuşul este foarte foarte periculos, multe piedici formate de bucăţi de stâncă (foto 3), trunchiuri de copaci căzute de-a curmezişul dar cu multă atenţie se poate ajunge la Balcoane. Am ajuns şi noi iar priveliştea era una înspăimântătoare (foto 4). Sub noi se deschidea un hău, tot mai întunecos spre fund, care-ţi tăia respiraţia. Trebuia un curaj nebun să poţi privi în jos.
Ajuns la Cetăţile Ponorului, am înţeles de ce toţi cei pe care-i întrebam cum este drumul îmi descriau evaziv traseul. Majoritatea s-au oprit la cantonul Glăvoi, n-au urcat la Cetăţi din teamă, dar ca să braveze mi-au povestit ce-au auzit de la alţii. Eu şi echipa de filmare am văzut cu ochii noştri ceea ce puţin se pot lăuda că au trecut în palmaresul lor de turist. Mi-am văzut împlinit visul cu ochii. Am văzut ceea ce Carpaţii României au mai spectaculos, ceea ce pentru Munţii Apuseni constituie cartea de vizită iar pentru turistul ajuns aici certificatul care-i dovedeşte curajul.
Şi Cetăţile Ponorului au o poveste a lor. Cine va urmări reportajul o va afla, pentru că este o poveste ce încă nu s-a scris.
Ne-am întors la canton şi am pornit spre Cabana Padiş. Nu se putea să nu o vizităm, fiind una dintre cele mai renumite cabane din întreg lanţul Carpatic. Se însera, aşa că ne-am grăbit să coborâm înapoi la şes. Trebuia să ajungem şi la Peştera Urşilor ca s-o poată vizita şi cameramanul Wili, fiind singurul dintre noi care n-o vizitase. A doua zi era duminică şi trebuia să filmăm Târgul moţilor din Arieşeni.
(Va urma)

Sponsorii acţiunii
1. Mircea Calistru – gazdă în Arieşeni
2. RedAdmir SRL Botoşani – Ioan Roşu
3. Conrec SA Botoşani – Mihai Vrăjitoru
4. Elsaco Electronic Botoşani – Valeriu Iftimie
5. Microbuzul SRL – Dumitru Balan
6. PNL Dorohoi – Constantin Bursuc
7. Cooperativa de Legume şi Fructe Frumuşica – Titel Arhip


Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Bancul zilei: Olteanul la linia erotică
Reţeta săptămânei: Hamburger
Horoscopul săptămânii 10 – 16 august 2915
În Munţii Apuseni: Curcubăta (IV)
Ioan Rotundu
Seceta a secat orice boare de raţiune
Ioan Rotundu
Corupţie caniculară la vreme de secetă
Ioan Rotundu
În Munţii Apuseni: Locul tragediei (V)
Ioan Rotundu
Bateţi cepul mai bine, tovarăşi de la Nova Aoaserv!
Trezeşte-te Ghiorghiţă, că noi plătim apa risipită…!
În Munţii Apuseni. Târgul (VII)
Ioan Rotundu
Anomaliile din spatele creşterii economice
Ioan Rotundu
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog