După ace[e]a, amestecătura iar se freacă şi brīnza se pune īn panere sau īn coşerce mici, ca să se scurgă umezeala. Pe urmă se pune să se usuce la umbră şi apoi să aşază īn oale mari sau īn putini, unde rămīne 15 zile.
Brīnza atunce este gata şi bună de mīncat, dar, cu cīt această brīnza este mai veche, cu atīta-i mai bună.
Acest feliu de brīnza este mai bună decīt toate celelalte, pentru că nu să iuţăşte, n-o mănīncă viermii şi că se păstrează proaspătă ani īntregi. Numai [că] putenile şi oalele trebuie să fie bine astupate şi puse īntr-un loc uscat.
Cīnd vrea cineva să aibă brīnza mai bună, atunce pune patru ocă de cartofe şi două ocă de smīntīnă; cīnd vrea să aibă īnsă brīnza cea mai bună, atunce să pune două ocă de cartofe şi patru ocă smīntīnă.
(Reţetă culeasă la 1841 de către Mihail nKogălniceanu şi Costache Negruzzi)